|
|
|
Viata monahala
de Parintele Ilarion Argatu
Sfanta manastire cheama
Cu glas duios de mama,
Pe toti din lumea cea desarta
Catre Sfanta, Sfanta Poarta...
Scuturati-va de ganduri
Si veniti in randuri, randuri.
Lumea este amagire
Cu momele inselatoare,
Cu averi si cu mancare
Si cu vana proslavire.
A satanei lanturi multe
Cu nimic sa nu s-asculte,
Hai ! Veniti la mandra floare
Unde-i pace si e soare.
In iubire si-n iunire
Cu toti cei din manastire
Sa veniti pe o carare
Catre Domnul in cantare.
Dati razboi cu tot vrajmasul
Antihrist ce-si tine pasul,
Ca sa faca dezbinare
Intre voi cu lupta mare.
Sa va prinda-n neunire
Sa va duca la pieire.
Manastirea azi va cheama
Cu glasul duios de mama
« Veniti, veniti toti cei iubiti »
Din fiii mei sa va-ncalziti
Si pe satana sa-l zdrobiti.
Copiii mei
de Parintele Ilarion Argatu
Copiii
mei va vad tot singuri
Inganand si ori la sfaturi,
Iar cu trupul tot in friguri
Si cu sufletu-n oftaturi.
V-amintiti si voi de-o vreme
Cand eram cu totii laolalta,
Amintire ce s-asterne
Din cand in cand mai
Ziceti « tata ».
Copiii mei, de mult va cheama
Glasul meu si zi si noapte,
Vreau sa vin de buna seama
Intre voi, dar nu se poate.
Vreau sa stiu de jocul vostru
Si de haina si de hrana,
Si de stiti voi « Tatal nostru »
Si de ceea ce va e mama.
Noe
de Parintele Ilarion Argatu
Al doilea tata al omului esti
Ca a ta credinta pe om l-a salvat,
Singurul drept intre cei pamanteni
Pazitor al legii nestramutat.
De aceea Cel ce stie si inima si gandul
Si strabate vazduhul in para de foc,
Te-a ales sa-si destainuiasca gandul
Ce-l are lumea s-o piarda-n potop.
Si ti-a dat porunca o nava sa faci,
In ea sa se salveze doar omul cel bun,
Si nav-ai facut-o si n-ai vrut sa taci,
Dar taina spunand-o, lumea te crede nebun.
Cantece si jocuri, betii si urgie
Pe tot pamantul cuprinse pe om,
De legea divina nu voia sa stie,
Si nici sa-nteleaga ca are un Domn.
Domnu-n manie cerul deschide,
Involbureaza marea si ploua, si ploua.
Ape dupa ape pamantul inghite
Si ploua-ncontinuu si ploua, si ploua.
Se revarsa ape si-n cale distrug
Livezi si vii si drumuri si case,
Fiare si oameni tot fug si tot fug,
Mania Domnului din plin se revarsa.
Se inalta apa si-acopera muntii.
Fiarele pier si piere si omul,
Doar nava lui Noe, doar nava credintei
Pluteste in tihna c-o apara Domnul.
Si asa, parinte Noe, pe Ararat
Scapand cu viata o jertfa-ai adus
Domnului Cel puternic ce viata ti-a dat
Si-o cale spre ceruri, o cale in sus.
Imparatul David
de Parintele Ilarion Argatu
Viteaz cu putere de sus
Ai fost, imparate Davide,
Bland si drept si omului supus.
Te pizmuiau doar veninoase omide.
Gradinita ta neclintita
Adusu-ti-a tronul pe veci,
Precum lui Samuel soptit-a
Cel ce este-n veci de veci.
Cantarea ta vestita s-a dus
Cu harfa si cu Psaltirea
Pana la margini, vestind pe Iisus,
Prin El vestind Mantuirea.
In veacuri si fara de numar,
Cu psalmi in cantec s-au alinat
Oamenii toti, batran sau tanar.
Ierarhi si dascali i-au cantat.
Lumini si nadejde aprinde
Psaltirea-n orbire si-ntunecare,
E hrana care spre cer intinde
Pe toti laolalta si pe fiecare.
Slavita-i in cer si pe pamant,
Slavita e a ta cantare
Cu ea sa ajungem la Cel sfant,
Ca ea e la cer inaltare.
Cantarea ta este o scara
Asemeni ciocarliei de e omul,
Ea tot va sui fara hotare
De-a faptele omului in rodire ca
pomul.
Ioachim si Ana
de
Parintele Ilarion Argatu
Cine poate ca sa scrie
A vietii curatie,
Ce-o avura-acesti parinti
In credinta desavarsiti.
Ca prin ei Dumnezeirea
Vointa sa si-a aratat,
Sa aduca fericirea
Printr-un ram de pom uscat.
La batranete o nascura
Pe micuta, zis Maria
Si-n Biserica-o crescura
Si prin ea veni Mesia.
Fecioara Maria
de Parintele Ilarion Argatu
Dintre fecioare pe pamant
Numai tu esti ca lumina,
Ca ai nascut pe Iisus Cel Sfant,
Fara sa stii ce este vina.
Si fecioarelor ce vor
Sa fie mirese a lui Iisus,
Tu le vii in ajutor.
Ca s-ajunga si ele sus.
O, Fecioara, multa lume
De necazuri ai scapat ;
Scapa pe fecioare-anume
De al trupului pacat.
Am o mama
de Parintele Ilarion Argatu
Am o mama pentru mine
Ce se roaga orisicand,
Ca sa imi dea spor cu bine
Fiul ei cel bun si bland.
Ea e Sfanta Nascatoare,
Ce nascut-a pe Iisus,
Frumoasa si iubitoare,
Ea-i mama cerului de sus.
Ea ne iubeste ca pe Fiu-I
Ce-l tinu copil in brate,
Rugatoare la tot viul
Tuturor ne da povata.
Cine-i cere ajutorul
Cu grabire ea i-l da,
Ca cu ea-i Mantuitorul
Si ce-i cere, tot ii da.
Mama sfanta
de Parintele Ilarion Argatu
O, mama Sfanta,
Mama a lui Iisus,
Graiul meu canta
Catre Tine sus.
Cu iubirea cerem
Sa-L rogi pe Fiul Tau
Sa vada cum fierbem
In lupta cu cel rau.
Spinii si rusinea
Avem in blestem,
In inimi rugina,
Si spre cer plangem.
Mila, Prea-ndurata,
S-avem de la Tine,
Ca la judecata
Raspuns s-avem de bine.
In desert sa iasa
Demonii cu vina,
Si-n gradin-aleasa
S-avem si noi gradina.
Si cu bucurie
Sa privim spre Tine,
S-avem mereu vie
Fapta Ta de bine.
Omul, pamanteanul,
Singur nu se-ndreapta,
Daca nu cu-aleanul
Mama lui nu-l poarta.
Noi pe Tine daca
Te avem oricand,
De la Fiu iertare
Te rugam s-o ceri curand.
El cu mila iarta
Glasul tau de cere
Si prin Tine poarta
Avem spre mangaiere.
Cu tine Preacurata
de Parintele Ilarion Argatu
Cu Tine vreau sa port necazul
Zilelor de pribegie.
Se potoleste mereu talazul
Cand se rascoala-n vijelie.
Ca de la Tine am putere
Sa merg pe cale fara spaima,
Sa fac alean dintr-o durere,
Sa rabd cand altii ma defaima.
Cu Tine Preacurata Mama,
Il ai mereu-mereu in seama,
Si-i arati cale-mparatiei.
Ca esti curata intru tot
Nascut-ai pe Iisus Hristos,
Si patimile ca pe-un mort
Le-ai coborat tot mai prejos.
De-aceea ruga mea iti cere
Sa-mi fii mereu Tu ajutorul,
Sa-l vad la Sfanta Inviere
Pe Fiul Tau Mantuitorul.
Intrarea Sfintei Fecioare in Biserica
de
Parintele Ilarion Argatu
Astazi mama Ta se duce
Sa te dea lui Dumnezeu,
Pe cararea cea mai dulce.
La trei ani e totusi greu.
Ca de azi cararea-n lume
Spre lumina se facu,
Dumnezeu
cu gand anume
Omenirii
Te dadu.
Cea mai sfanta, mai curata
In locasul lui sa cresti,
Intre ingeri ziua toata
Si-n taine Dumnezeiesti.
Sa ai ravna-n rugaciune,
Foc sa scanteie scantei,
Pe demoni sa-i faci taciune,
De Tine sa fuga ei.
In Scriptura cunostinta
Sa cunosti lucrarea lui,
Sa te umpli de credinta
Sa fii calea Domnului.
Si-ai primit tot hrana sfanta
Ce prin ingeri ti-a venit,
Lumea tot mereu cuvanta
Ca-n altar asa-i trait.
Si asa ca o faclie
In trup si suflet tu ai fost,
Si cu cheie fecioria,
Lumii i-ai deschis un rost.
Iosif Logodnicul
de Parintele
Ilarion Argatu
Cine ar putea sa spuna
Om asa de drept si sfant,
Cu asa o viata buna
Ca Iosif, dulce cuvant ?
Caci curata o luase,
Hotarat sa o pazeasca,
Cum sinedriului i-o dase
Pe Fecioara cea Domneasca.
Cate
griji nu isi luase,
Cate temeri n-I gasise,
Cand copil la ea aflase,
Far’sa stie cum venise.
De pacat sa o vadeasca
Dupa
lege s-o omoare,
Nu
putea sa ingereasca,
Mila-n
el punea hotare.
Ca s-o tina cu pacatul
Nu putea sa vietuiasca,
Dar ca sa nu afle satul
Se gandi s-o paraseasca.
Insa cerul, o solie,
Chiar prin ingeri ii trimise
Ca-ntru deplina feciorie
Prunc in ea se zamislise.
Si asa primi sa fie
Si logodnic, dar si tata
Celui ce avea sa vie
Sa mantuiasca lumea toata.
Solomon
de Parintele
Ilarion Argatu
Fruct al intelepciunii divine
Ai cerut sa fii Solomon.
Sa fii demn cum se cuvine
In locul sfantului Sion.
N-ai cerut tu de la Domnul
Bogatii si alte daruri,
Ci iubind smerit Sionul
Ai cerut pe cel mai mare din haruri.
Ruga ta scrisa la ceruri
Si ca picuri mari de roua,
De la cer in multe feluri
Daruit ai fost spre o viata noua.
Si de la marginile lumii,
Soli venit-au cu daruri
La a ta fantana-a intelepciunii
Insetati de-a intelepciunii haruri.
Si toata aveerea ce-a mai ramas
De la David tatal spre proslavire,
La templul Domnului i-ai facut
ravas
Si l-ai inaltat cu daruire.
L-ai facut azi o minune
Cum nu fuse-n tot pamantul,
Ca sa stea un vesnic nume
Hristos Fiul si cuvantul.
Iisus copil
de Parintele Ilarion Argatu
Copil fuse si Iisus
Dupa cum si noi suntem,
Mult cuminte si supus
Astfel si noi il credem.
Parintii si-i respecta
Cu-ascultare si smerit
Rugaciuni multe-invata
Si era de ei iubit.
Inca-n vorba inteleapta
Cu vecinii el grai,
Si in vorba, si in fapta
El pe toti ii ului.
Pentru care cu iubire
Mult a fost iubit de toti,
Pana-ajunse-n rastignire
Sa se afle printre morti.
Minunile copilului Iisus
de Parintele
Ilarion Argatu
Copil fiind Iisus
Minuni multe a facut,
Cum de altfel a si spus
Lumea care l-a vazut.
Astfel, cand juca de nunta,
Pe mireasa o musca
Un sarpe-ascuns sub piatra
Si muri biata fata.
Iar copiii fug de zor
Pe la case sa dea veste,
Vin parinti si mult popor
Si vazura c-asa este.
Iisus doar un cuvant
A rostit si biata fata
Ridicandu-se de la pamant
Si pe data fu inviata.
Spaima pe toti ii cuprinse
Vestea-ndata se lati.
Cine e Iisus copilul ?
Oamenii-ncep a gandi.
Alta data la vopsit
Toate culorile laolalta,
In cazan le-a risipit
Si Maica-L lua la cearta.
Si cu mana-n apa fiarta
Le lua pe rand Iisus
Fiecare fel in parte
Si deoparte El le-a pus.
Alta data El un lemn taie
Mai scurt decat trebuia.
Si certandu-L al sau tata
Lungi lemnu-n mana Sa.
Iar apa unui izvor
O aduse de departe
Pana-acasa sub pridvor,
Mangaind-o ca un frate.
Pana azi acel izvor
Sta sub prispa marturie,
Ca Iisus e Creator
Intru Tatal din vecie.
Sfantul Duh
(I)
de Parintele Ilarion Argatu
Sfantul pogoara azi
In limbi de foc pe ucenici,
Din reci, pe toti ii face calzi
Si lui Iisus, scumpi mucenici.
Sa mearga-n lume predicand
Credinta-n el si cu botezul,
O cale noua lumii dand
Sa-mplineasca prin ei crezul.
Cu Sfantul Duh mereu a fost
Primind de toate cum le dase,
Ca tot necazul are rost
Sa rabde lumea, o-nvatase.
Batai si foame, schingiuiri,
Ocari si temnite tot fuse,
La-mparatii tot prabusiri
Pe veci, pe veci mereu opuse.
In locul idolilor ridicau
Prea sfanta cruce spre-nchinare,
Si imnuri, imnuri tot cantau
Domnului in slava mare.
Si pana astazi este-n lume
Putere dand la cel ce cere.
De vrea sa creada-n sfantul nume
Sa-l poarte-n lume cu placere.
Sfantul Duh in limbi de foc
Arde-n lume pagania.
La credinta face loc
Sus in cer imparatia.
Sfantul
Duh
(II)
de Parintele Ilarion Argatu
O putere minunata
Sfantul Duh in lume este.
Ca-ntru El in lumea toata
Viata se salasluieste.
Da suflarea-n mic si mare,
O mentine cat voieste,
Da si zel si-mbarbatare
Pana floarea se-nfloreste.
Intru El frumosu-n lume
Se-mplineste inspre slava,
Lui Hristos si al lui nume
Cel ce-I vesnic, o podoaba.
Intru el credinta creste
Si Biserica se-nalta
Omul bun se mantuieste,
Cerul nou ii da povata.
De aceea cu slavire
Azi se canta pogorarea,
Cand cu limbi de foc inseamna
Pe apostolii de seama.
Apostolii
de Parintele Ilarion Argatu
Andrei, Petru fura frati,
Ioan, Iacob, tot la fel.
Ei de-un gand au fost purtati,
De-o credinta si de-un tel.
Filip, Toma si Matei,
Iacob, Simon si Tadeu,
Cum si un Vartolomeu
Si cu Iuda omul rau.
Pe acestia i-a ales
Ca sa-I fie lui urmasi.
Si tot roade au cules,
Far’de Iuda cel vrajmas.
Acel Iuda, cel vandut,
Moartea-n salcii si-a gasit,
Dupa fapta ce-o facu
Pe Iisus de-a rastignit.
Iar in locu-i a ales
Pe Matei, l-a tras la sorti,
Precum duhul l-a ales
Ca sa bata pe la porti.
Si cu toii au plecat
Prin cea lume de-au vestit
Pe Iisus cel inviat
Care-n ceruri s-a suit.
Si sfarsitul de martir
L-au luat cu totii-n sir.
|
|
 |
|
|
|
Care-i temelia pusa
de Parintele Ilarion Argatu
Care-i temelia pusa
In credinta lui Iisus,
Oare averea cu sarg stransa
Oare rangul cel de sus?
Prima piatra-i saracia
Intru care a trait
Iar a doua-i fecioria
Pana ce a adormit,
Iar a treia-i predicarea
Si cu ruga la un loc.
Lumii dand tot vindecarea.
Iar la urma a fost zidirea
In suprema suferinta,
Ca s-aduca bucuria
Celor cu dreapta credinta.
Toate aceste pietre scumpe
De le ai la temelie,
Harul Domnului te umple
De comori si bucurie.
Postul
de Parintele Ilarion
Argatu
Hai crestine tine minte
Sa nu dai uitarii,
C-am sa-ti spun ceva cuvinte
Despre ispita mancarii.
Toate lucrurile-n lume
Pentru om sunt date toate,
Omul dar sa stie anume
Sa le ia fara pacate.
Lege intru toate este.
Chiar venirea ta pe lume,
Lege este, nu-i poveste
Nici in rele nici in bune.
Sa mananci ca sa-ti duci viata
Este-un lucru de valoare,
Sa mananci ca sa-ti pierzi viata
E-o fapta pagubitoare.
Orice hrana o duci la gura
Dulce acra-i randuita,
Sa o iei dar cu masura
Si la vreme potrivita.
Nici o lege nu iti spune
Ca sa rabzi de nemancare,
Numai-ncearca de iti spune
Doar un fel ca gustu-i mare.
Postu-i bun intotdeauna
Ca te-nvata cupanit,
Si iti merge traiul una
Dupa cum ti l-ai dorit.
Cel ce postul tine-n seama
Sanatos e si ferit,
De noi si mai cu seama
Are tot ce si-a dorit.
Cel ce merge pe de-alaturi
Boala, scarba, doctori are,
Si-o sa fie dat in laturi
Si nici loc in ceruri n-are.
Rabdarea
de Parintele Ilarion Argatu
(I)
Nu ravni sa faci vreun rau
Ca
te vede Dumnezeu.
Daca rabzi mai bine faci
Ca asa cu El te-mpaci.
Ca si El in suferinta
A rabdat intr-o tacere,
Ca avea mereu credinta
C-asa-I calea de placere.
Ca prin lume nedreptatea
Mereu
creste tot cu omul,
Intre frate si chiar frate
Cum tulpina e cu pomul.
Rabdarea
de Parintele Ilarion Argatu
(II)
O furtuna se ivi
‘N-al
meu suflet intr-o zi,
Ca sa puna prabusire
Intru toata-a mea zidire.
Dar veni atunci rabdarea
Si-mi aduse-mbarbatarea,
Si cu ea am biruit,
Cale buna-am dobandit.
Sfanta Impartasanie
de
Parintele Ilarion Argatu
Cea mai sfanta dintre hrane,
Cea mai sfanta dintre toate
Este cea cantata-n strane
Ca-n Putere, orice poate.
E venita chiar din cer
Cu Iisus, de El adusa,
Si le da celor ce cer
Cu credinciosie aprinsa.
Cel ce-o ia cu credinta
Cu Iisus, de El adusa,
Si le da celor ce cer
Cu credinciosie aprinsa.
Dar si trupul il mentine
In
putere tot mai bun.
Este calea ce convine
Sa se schimbe El din lut.
Sfanta
hrana, da-mi tot harul
Cat in lume sa petrec,
Sa te am mereu ca jarul
Pan’grumazul o sa-l plec.
Ce eu stiu ca-i biruinta
Pentru cer o cale noua,
Fa-ma dar sa am silinta
Si pe suflet numai roua.
Milostenia
de Parintele Ilarion Argatu
Milostenia-i o cetate
Intarita in razboaie,
Demonilor face parte
Nu de suflet, ci gunoaie.
Milostenia e calea
De lumina inspre cer,
Pe pamant alunga jalea
Intru multe mangaieri.
Milostenia-i biruinta
Si pacatelor sfarsit,
Tu iubeste-o cu credinta
Cum Iisus ne-a poruncit.
Milostenia
nu te las
Pe pamant intru ispite,
Ci te-mbraca-n haina aleasa,
Te ridica dintre vite.
Milostenia-i fericire
Pentru omun-n saracie,
Si-ntru dreapta proslavire
Catre cer curat te-mbie.
Milostenia-i stiinta,
Intelepciune nepatrunsa,
Si din a Cerului vointa
In
viata omului e pusa.
Milostenia e insotitoare
Sufletului ce-o iubeste
Si-l tot scapa din stramtoare
Cand pe altii miluieste.
Milostenia e inaltare
Catre cer si stralucire
In a fetii ce o are
Si o imparte cu iubire.
Sfanta Impartasanie
(II)
de Parintele Ilarion Argatu
Ce mai Masa scumpa la suflet,
Ce mai bautura aleasa,
Nicicand nu poate un cuget
Sa zica de Cina Masa.
Care om cu minte sa fie
Sa-nteleaga darul ?
Paine si vin spre vesnicie
In trup este si Harul.
Painea si vinul in gura,
Si-n suflet Dumnezeirea
Are a trupului zgura
Si demonii-si aflat pieirea.
Trupul lui Iisus primit,
Trupul ce-a cunoscut rastignirea,
Cine la curatenie l-a primit,
Cu El primeste Mantuirea.
Ne cheama la El, ne-mbie
Sa-i luam trupul ca dar.
O
cale mai buna nimeni nu stie
Sa
stinga al greselilor jar.
Prin El fii ai luminii vom fi,
Fii ai Dumnezeirii,
Si vesnic prin El om trai
In locul sfant al fericirii.
Sfantul mir
de Parintele Ilarion Argatu
Care-i tara cea bogata
Careia sa-I fie spusa
Ca e-n toate-mbelsugata
De nimic nu duce lipsa ?
De-i bogata-n pietre scumpe
Poate aur ii lipseste
Sau poate-n matasuri suple,
Canepa poate-o doreste.
Orice lucru-si are locul
Si se stie unde este,
Insa mirul e ca focul,
Locul lui nu se gaseste.
Pe pamant de-l cati sa fie
El in cer isi spune glasul
Cati in cer si-atunci te-mbie
Pe pamant sa-i afli pasul.
Cati pamantul si iti spune
Ca in aer locuieste,
Iara aerul iti spune
Ca-n sfintenie se sfinteste.
Duhul Sfant cu Stapanirea
In putere il sfinteste,
Ca s-aduca fericirea
Celuia ce il doreste.
La botez desavarsirea
Bunei credinte el o face,
Ca sa aiba-mpartasire
Cel ce-n lume face pace.
Preotia, arhieria,
Cu sfant mir se tot sfinteste.
Fericirea-n casnicie
de Parintele Ilarion
Argatu
Fericirea-n casnicie
Nu e ceea ce-o face omul,
Ci e cea din vesnicie
Ce ne-a harazit-o Domnul.
E viata de rodire
De prunci multi, de fapte bune,
Intru care tot iubire
Sa gaseasca omul anume.
Prin aceasta ia arvuna
Pentru cer si vesnicie,
Nu
desfraul, nu minciuna,
Nici
ospete, sindrofie.
Nu curvia si nici lenea,
Si nici haina cu mandrie
Sa nu porti, de-ti este vrerea
Sa traiesti cu veselie.
Ca acestea sunt straine,
De-al
vietii scop in lume
Si te face ca pe-un caine,
Far’de
lege-n drum ti-o pune.
Esit dusman pe totdeauna
Celui care Te-a zidit,
Ca prin ele dai arvuna
Vrajmasului inrait.
Cine-n lume ingrijeste
De copii, de cel sarac,
In cer isi agoniseste
Vesnicia dupa plac.
Inapoi la curatie
de Parintele Ilarion Argatu
Bucurie este-n casa
Cand un prunc vine pe lume,
De la cea ce fu mireasa
Si-l purta cu falnic nume.
Ieri mireasa, astazi mama,
Amandoua sunt de pret,
Desi-n lume, mai cu seama,
Sunt privite cu dispret.
Nu
e cinste, nu-i rusine,
Sa se tina tot curate,
Cad
mereu in multe vine
Si-n multime de pacate.
Cele ce fura mandrie
A credintei ziditoare,
Azi se scalda cu trufie
In pacatul cel mai mare.
Mama, tatal si feciorul
Impreuna sunt pe cale,
Si le-aluneca piciorul
Inspre trista vale-jale.
Cum sa fie luminata
Lumea prin credinta ?
Daca Legea e calcata
Si spre rele-si da silinta?
Cum sa fie sanatate
Si o viata si mai lunga ?
Daca lumea-n golatate
Tot se zbate sa ajunga.
Inapoi la curatie !
Primeniti
tot prin iubire :
Feciorie, cununie,
Dupa-a Cerului voire.
Sfantul
Botez
de Parintele Ilarion Argatu
Ce-i botezul ? Curatire
De pacatul stramosesc
Ca sa fiu dar primire
In lacasul cel ceresc.
El e poarta de intrare
Pentru tanar si batran,
Si Iisus la fiecare
Sa ne fie bland Stapan.
El e haina luminoasa
Ce-o avuse candva omul,
Ca si ingerii voioasa
Si-o poarta precum si Domnul.
Prin Botez primim credinta,
Ceas de Sfanta mantuire,
De avem mereu vointa
Pentru fapte si iubire.
Intru el si vesnicie
Dobandeste
orice om,
De-i purtat in curatie
Si pe Domnul il urmam.
Cel ce cade din credinta
Nu mai are nici Botezul
Unde
nu e pocainta,
Roada
nu rodeste crezul.
Asadar
intru iubire
Sa-l
pastram in curatie,
Dar
s-avem de mantuire
Pe
cereasca Imparatie.
Spovedania
de Parintele Ilarion Argatu
Am primit in preotie
Cam ce are mai de seama
Si-am luat la rand ca-n vie,
Ca sa iau tot bine-n seama.
Slujba am luat-o-ntai,
Si-am privit-o in tacere,
Si mi-am zis ca mai intai,
Slujba are predicare.
Dar uitasem predicarea
Ce poporul adunase.
Si-am vazut ca fiecare
Prin cuvant se inaltase.
De
aceea mi-am tot zis
Predica sa fie-ntai,
Si hotarat eu am promis
Sa-mi fie lucru-n capatai.
Si vazandu-mi de-al meu drum
In iubire ma tineam,
Nici tu ceata, nici tu fum,
Cu lumina, luminam.
Si veni o vreme noua,
Alta cale sa incep,
Spovedania ca pe roua,
Bob cu bob incep sa-ntreb.
De pacatul ce-l facuse
Il intreb cu de-amanuntul.
Si mirat se tot temuse,
Si cu greu rostea cuvantul.
Dar rabdarea am avut
Ca sa stau pe rand cu toti,
Si atunci am priceput
Ca cei vii erau ca mortii.
Si ajunse cu mirare
La pacatele uitate,
Si veneau in frica mare
Sa le spuna-n rand pe toate.
Chiar la trup de-mpartasit
Un pacat ce-l mai facuse,
Omul l-a marturisit
Si lumina il ajunse.
Dupa care cu dreptate
Am socotit ca mai intai,
In Taina Preotiei inalte
Spovedania-I capatai.
Ea descuie ce nu poate
Nici o cheie sa descuie
Si dezleaga spre cetate
Sufletul curat il suie.
Numai ea mereu dureaza,
Locu-ntai ei se cuvine,
Ca pe om il lumineaza,
Il adapa si-i da paine.
Numai ea curat tot face
Trup si suflet de-orice tina,
Si printr-insa sfanta pace
Ne sloboade de-orice vina.
Numai ea mentine turma
Tot curata si pazita
Si vrajmasu-i pierde urma
Si nu poate fi gasita.
Numai ea descuie Raiul,
Ca talharului de pe cruce
Si zdrobeste chinul, vaiul
Prin Iisus cel bland si dulce.
Minciuna
de Parintele Ilarion
Argatu
Nu, minciuna niciodata
Sa n-o spui, copil iubit,
Ca satana vine-ndata
Si-al tau suflet l-a rapit.
Ca minciuna ca atare
Este-a lui precum s-a spus,
Adevarul e mai tare
Si cu el este Iisus.
De Iisus de ai iubire
Adevarul
vei vorbi,
La Iisus o rasplatire
Multa tu vei dobandi.
C-adevarul da lumina
Nu roseste niciodata,
Doar minciuna te intina
Si ti-e fata tot patata.
Si minciuna de-o iubesti,
Il iubesti tu pe satan,
Si in iad te pomenesti
Unde-i chinul cel amar.
|
|
