Parintele Arsenie Boca

I.

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata

Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,

Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans

Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,

Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una

Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

II.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin

Si zambetul durere, iar rasul un suspin,

Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci

Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,

Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,

Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

III.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea

Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea

Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,

Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;

Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,

Povara vietii voastre cu El veti imparti.

IV.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu

Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,

Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi

Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,

Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu

Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

V.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,

Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;

Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,

In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;

La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,

Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !