Iubirea

      de Ioan Alexandru

       Partasi suntem multor iubiri
  Una singura e implinire
  Celelalte numai presimtiri
  Pana dam in inima de Mire

  Impodobit cu-nfatisarea Lui
  Dinspre inviere rasarinda
  Pe cat in lacrimile orisicui
  Voi ravni iubirea sa-si aprinda

  Ce exista sa iubesc nespus
  Oceanul stingerii de sine
  Sa rodeasca-n cele care nu-s
  Rasaritul ce le apartine

          Cerul si pământul

    de Ioan Alexandru

     Trece-vor graiurile universului
  Se va stinge-n tarana seara
  Pamantului. Lampile vor orbi
  Si-n vazduh va amuti larma
  Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
  In nevazut si taria vederii
  Se va preface-n amurg. Toate
  Se vor aduna in acea matca
  Usoara de nimic din care
  Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
  Atunci te voi vedea pe Tine
  Cum ma vezi si ne-om cunoaste
  Indeaproape cuvant din cuvant
  Putere din putere. Dimineata fi-va,
  Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
  -N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
  Ce ne hraneau nadejdea altadata.
  Pamant si cer vor trece ca o facla
  Din umbra sfantului mormant
  Ramane-va lumina din vapaie
  Ramane-va uitarea din cuvant
  Ramane-va iubirea iubitoare
  Din saraciile ce sunt.

           Psalm

Izvorul

                     de Ioan Alexandru

    Izvorului asemeni sunt si eu
  Cutremurat sub stelele de vara
  Cu cat e cerul mai fara de vant
  Cu-atat launtrurile mele se-nfioara

  Nu dinafara-i zvon ce ma framanta
  Nici din adancuri nici de sus
  O umbra s-a desprins din slava
  Icoana ei in mine a apus

  Din ce in ce sunt cercuri mai adanci
  Si mai departe horele pe ape
  S-a desteptat in mine un izvor
  Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.

      Pruncii mei

de Ioan Alexandru

     Sa pot scrie imne pentru tara
  Ingenunchi in fiecare seara
  La lumina lampii de oloi
  Am nevoie pruncii mei de voi

  Sa luam de dincolo putere
  Suferintele intru-nviere
  Cu rabdare-n lacrima sa tes
  Peste bruma noastra de cules