|
|
|
Psalm
de Ana Blandiana
Tu care ai īnvăţat urşii să doarmă
O iarnă īntreagă
De
ce nu mă-nveţi ce e somnul?
Nu ţi-l cer de tot.
Tu ştii,
Sunt prea modestă
Pentru moarte.
Dar
cine, navigānd
Pe ochii mei deschişi,
Nu ţi-ar cerşi
Un vānt de nefiinţă?
|
|
 |
|
|
|
Sufletul
de Ana Blandiana
Sufletul
e ceva īn noi
Care nu poate exista īn afară.
De cāte ori nu mi s-a īntāmplat
Să descopăr
Suflete
goale īn iarbă trăgānd să moară.
Le luam cu grijă īn palmă,
Dar niciodată
Nu găseam
destul de repede pe cineva
Să le primească īn sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un
abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte īn noi
De
Dumnezeu?
|
|
