De-aproapele de lângă noi
Iubim mereu în altă parte,
Iubim mereu în alte
locuri,
Iubirea noastra e departe
De toţi săracii la sorocuri –
Şi ne
iubim pe noi pe faţă,
Ne construim şi monumente,
Şi-aşa uşor uităm de
viaţa
Săracilor eminamente –
Iubim mereu poveşti frumoase,
Iubim mereu
sofisticate
Şi tehnice iubiri de oase,
Şi-uităm săracii de aproape –
Iubim
atâtea garderobe,
Şi-uităm să dăruim o haină,
Ne etalăm superbe robe,
Şi
ele ne ţin loc de taină –
Iubim maşini, iubim şi banii,
Iubim confortul şi
voiajul,
Şi-aşa firesc uităm sărmanii
Când vremile le cresc tirajul –
Iubim
doar ceea ce ne place,
Şi nu ne place să privim,
O sărăcie care tace
Şi
cere milă, din puţin –
Iubim mereu în altă parte,
Iubim mereu iubiri de soi,
Iubirea
noastra e departe
De-aproapele de lângă noi –
Capul
as sparge burta
cuvantului in care
sunt un fetus mort,
si ti-as intinde, plin de sange, turta
vesmantului de mila ce il port -
din talpi si palme
da-mi, Dumnezeu al Logosului, paini,
sa
le las calme
sarmanilor si cersetorilor in maini -
asa sa-mi fie zilele, ca trapul
granarelor de sange
catre maci,
sa-mi fie capul
pomana mea pe masa la saraci...
Pe o cruce de iubire
Doamne Sfinte, tine-ma in post,
sa ma curatesc de tot pacatul,
sa-l ajut din postul meu pe altul,
Doamne Sfinte, tine-ma in rost ...
Doamne Sfinte, tine-ne pe toti
in postire sfanta de bucate,
De cuvinte rele, de pacate,
Dragostelor Tale, fa-ne hoti...
Sa furam cu cate-o rugaciune
Pacea Ta, si harul, mirul, darul,
Cu iubirea-Ti sa ne bem amarul,
Doamne Sfinte, tainica minune ...
Nici razboi sa nu mai fie, lacomie,
Boala, ura, suferinta sa tot scada,
Viclenie, saracie si prostie
Dintre noi, Mantuitorule, sa cada ...
Si incepe, Doamne Sfinte, chiar cu mine,
Mai intai din mine taie cele rele,
Fa-ma tare-n fapte bune si in bine,
Da-mi poveri de-ntelepciune tot mai grele...
Si-n comoara Ta de viata, apa vie
Fa-ma bland si iubitor si prea-smerit,
Iubitor de-aproapele meu Doamne, si de Tine,
Si-ntru toate, Doamne Sfant, asemeni Tie
Pe o cruce de iubire rastignit...
Eu cred din ratiune
Eu cred de frica, Doamne; cred
de frica
ca voi ajunge insumi eu sarac,
ca voi muri de foame-n acest veac,
ca nu ma va salva de plans nimica -
Eu cred de frica, Doamne; cred de frica
ca voi muri de foame sau de ger,
ca nu am nici-un ajutor sub cer,
ca totul moare, piere si se strica -
E drept, citindu-Ti viata, ma inchin
cata Dumnezeire e in Tine,
cum faci Tu, Doamne, bine dupa bine,
dar si in urma Ta ramane chin -
Eu cred: ce este dincolo de viata
De voia mea e, Doamne, mai presus,
Eu lupt pentru aceasta dimineata,
Prezentul meu este al meu Iisus -
Aici se face rau, se face bine
Din fapta de acum sunt judecat,
Si daca n-ar mai fi in veac sarac,
Ma-ntreb, Iisuse, te-as trada pe Tine?
De cate rele nu vom fi scapat!
Nu vom scapa de moarte si de boala,
Nu vom scapa de vicii si pacat,
Nu vom scapa de rele si de fala,
Nu vom scapa de raul celuilalt -
Si-atunci, Iisuse, ma intorc la Tine,
Tu, Cale-Adevar si Viata care
Esti si in viata, dar si dupa, bine,
Lumina care n-are-asemanare!
Si inteleg ce scump iti este darul
De-a exista, de-a fi, de-a ne fi dat
Iertarea, mila, rugaciunea, harul
Iubirea Ta de Domn si Imparat!
Jertfa darului
Ce
lucru rar sa te gandesti la altul,
cum sufera de lipsurile, mii,
cum plange si se roaga la Inaltul,
sa
se indure, macar, de copii...
In timpul asta, noi ne bem cafeaua...
Sau admiram modele de femei.
modele
de masini. si corifei
ne educam in timpul alb ca neaua...
si sunt copii ce sufera de foame,
si
sunt batrani ce sufera de boli,
ei nu au pentru viata nici doi poli,
si n-avem nici noi suflete de mame,
in
fata lui Iisus sa le fim soli...
imi pare doar sa suntem un stomac
cu ochi si gura, ce mereu inghite
tot
ce alege, lacom, din ispite,
in timp ce semeni de acelasi sange - tac,
visand, cei ce mai au dorinti, un
colt de pita.
si jocu-acesta-asa frumos ne pare.
nu-i nimeni vinovat. e-un joc frumos.
la unii
da eterna sarbatoare,
la altii jocul doare, pan'la os -
si-ar fi frumos de fi-re-ar cu putinta,
saracii
si bogatii de-ar primi
ce le lipseste - unora, credinta,
si altii - casa, paine, straie, slujbe, fii -
dar
nu se poate, Doamne, nu se poate -
e-un joc viclean, si rau, si fara rost-
sunt unii care iau din totul
toate,
si altii care tin de toate - post -
si Dumnezeu asteapta, tot asteapta,
El - care este
mila si putere,
sa faca sfintii lumea rea, mai dreapta,
prin dar si jertfa, suferinta si tacere...
ce
lucru rar sa te gandesti la cel ce n-are,
dar darul tau e jertfa lui Iisus,
chiar lui ii dai de sete, de
mancare,
sau adapost din tine insuti smuls...
De-aceea-n veci, sfintit esti tu, ce darui
la
orice om, un lucru cat de mic,
caci pe Hristos il miluiesti un pic,
si te imparti - ca jertfa - fiecarui
sarman,
bolnav, cazut, sau venetic...
Verbul a iubi
Niciodata inima mea nu a batut mai linistita
privind
viitorul prin Tine,
calda pana la anulare de sine, ca o rumena pita
ca o samanta binecuvantata de bine.
acum
stiu ca platesc pacea mea cu-a Ta viata,
si mi-ai redat demnitatea de-a fi
Fiul Tau, simtindu-Te fata catre
fata,
Dumnezeul meu,
verbule sfant
a iubi.
Imparte-ma, Iisuse
Imparte-ma, Iisuse, la saraci,
Cum se imparte ziua la copii,
Cum se imparte graul printre maci,
Cum se imparte painea celor vii -
Eu sa slabesc prin mare, voia Ta,
Sa flamanzesc cu gandul catre Tine,
Sa daruiesc din biata viata mea
La cel sarman, un mugurel de bine -
Si binecuvantat sa fii in veac,
Tu, cel ce-asculti in taina orice ruga,
Ca dai speranta si odihna la sarac,
Si mieii-Ti dragi Tu ii aduni in strunga -
Imparte-ma, Iisuse, la saraci
Cum se imparte ziua la copii,
Cum se imparte graul printre maci,
Cum se imparte painea celor vii...
Doamne,
sunt orb
Doamne, sunt orb de ochii sufletesti:
la fratii Tai cei mici n-am facut mila,
mananc si beau, pe cand Tu, fara sila,
pentru ei rabzi de foame si cersesti -
Eu ma desfat: Tu tremuri, sfant, in ger -
Eu ma indop: Tu, pentru ei, n-ai hrana -
Eu sunt pacat: Tu, pentru ei, dai cer
si tron, si slava, totul - de pomana -
Eu am palate: Doamne, tu n-ai casa -
Eu chefuiesc: Tu liniste nu ai,
Eu am placeri: Tu, viata paguboasa,
Eu - haine - zeci : Tu, Doamne, nu ai strai!
Si zi de zi mai multe-mi dai pe lume,
Eu cresc, Tu scazi, adesea flamanzind,
Eu dau la tot si toate propriul nume,
Tu-ti dai pe cruce viata, inviind -
Tu-ti dai pe cruce viata, pentru fratii
Tai mici la care mila-mi n-a ajuns,
Eu cu pacate vesnice m-am uns,
Tu cu iubirea pentru condamnatii,
Fratii Tai mici in care Te-ai ascuns...
Nu se mai rastignesc Hristosii azi
Nu se mai rastignesc Hristosii azi...
Ii toaca foamea,
soarele sau gerul,
Nu are mila pentru dansii cerul,
Si cad tacuti, si stinsi, ca niste brazi...
Fara serviciu, casa, fara paine,
Nu se mai rastignesc
Hristosii azi.
Au - ghilotina - ziua cea de maine,
Si
cad tacuti si stinsi, ca niste brazi...
Copiii lor n-au viitor in tara.
Parintii
lor in tara n-au mormant.
Nu se mai rastignesc Hristosii, sfant...
Doar
fratii-acestei patrii se omoara
Pentru aceeasi brazda de pamant...
Nu se mai rastignesc Hristosii azi.
Ei mor de boli si scarbe, prea curand.
Ei
cad tacuti si stinsi, ca niste brazi,
Si rastignirea lor e-ntai in gand,
Intai esti pauper, apoi decazi,
ca un Hristos crucificat - tacand...
Raiul din Iad
Cat sunt de fericit, cat bine-mi dai
Parinte, Creatorule, Minune,
Cuvantul meu in rugi nu poate spune,
Caci sufletului meu Tu ii dai Rai,
Si Raiu-n Iad Tu i-l aduci pe lume -
In rana, suferinta, sau dureri
Tu esti mereu, mereu, mereu cu mine,
Maine si azi, ca-n ziua cea de ieri
Tu faci din rau, iubire doar, si bine...
Ca pe un cerb m-adapa-al Tau izvor,
Esti cerul meu de pasare plapanda,
Esti crucea ce ma cheama-n viitor
Sa-mi dea rasplata blanda, nu osanda ...
Esti ca un tata, paine imi aduci,
Esti ca o mama, inima pe masa
Mi-o pui langa lumina unei cruci
Si-mi esti si cer, si dragoste, si casa...
Si daca Tu existi cu pretul meu,
Da-mi, Doamne, rastignirea mea pe cruce
sa mor cantand ca e un Dumnezeu
care tot binele din lume il aduce ...
Si sa-Ti intind sufletul meu setos
Sa-ti multumeasca vesnic, Doamne Sfinte,
pentru parinti, pentru copii, pentru frumos
si pentru jertfa crucii de parinte ...
si-as vrea sa-Ti tot vorbesc, curat, luminii,
dar cuiele din maini aripi se fac,
si cand ma-mpunge sulita - eu tac,
si-mi infloresc pe fata-n sange spinii
acestui Rai din Iad, acestui veac...
Doamne, mama
Doamne, mamei noastre viata blanda
Da-i din minunata-Ti bunatate,
Sa n-o doara, sa nu sufere sau planga,
Sa-i impaci si visurile toate ...
Sa ii creasca sfant pe lumea Ta copiii,
Sa munceasca, s-o iubeasca, s-o cinsteasca,
Sa o-nconjure fetitele si fiii
Cu iubirea Ta Dumnezeiasca ...
Ca o sfanta - in biserica - icoana
sa le fie tuturora, sa le fie
imn de dragoste si psalmi sarmana mama,
si izvor netulburat de duiosie...
Ca o candela sa arda pentru Tine,
Pentru neamul ei intreg - mereu oftand,
sa traim si sa murim cu mama-n gand,
ea, din Tine, izvorand intregul bine,
Doamne Sfant - maicuta - luminand...
Ca Iov
Ca Iov, pierzand eu tot, prin Darul
tau,
Fa-Ti mila, Doamne, sa raman cu Tine
in gandul meu, in loc de tot ce-i rau,
Icoana care mintea-mi
va s-aline...
Asa napastuit, lovit de toate
In gandul meu cel fara
adapost,
Cu rugaciunea inimii vei bate
Pentru dezmostenitii fara rost...
Si-n deznadajduirea-mi, rugaciunea
va arde asa tainic
si curat
ca totul am pierdut, dar te-am aflat
si-Ti creste in nimicul meu minunea
Tot mai senin, si lin, si impacat...
Cersetorul
Mai rabda, cersetorule,
un veac...
Azi n-am nimic sa pun la tine-n palma...
Sa-ti
fie mila - trai, si viata - calma...
Si sa iti spal picioare de sarac...
In locul tau, demult as fi nebun,
Vazand ca lumea trece, lumea vine,
Si nu e loc pe
lume de un bine,
Si nu e mila pentru omul bun...
Si lung ma mir, ce falnic iti porti chinul...
Ce demn
astepti... Ce mare de rabdare
Ai tu prin ger, prin ploi, in strada mare...
Si daca plangi, nu iti arati
suspinul...
Te invidiez: cum mintea ta cuminte
Nu-i naruita inca...
nu esti fum...
Esti cersetorul talharit in drum
Care asteapta-o mana de parinte...
Iti spal picioarele cu gandul meu, acum...
Tu roaga-te la Domnul, inainte....
Te rog, Doamne
Da-mi, Dumnezeul meu putere post sa tin,
Sa te slavesc cu mine gol de toate,
Curat cum este floarea Ta de crin,
In infranare, lauda, bunatate ...
Voi fi asemeni celor flamanzind,
saracii Tai ce nu au de mancare,
Si daca nu pot sa-i alin, postind
Voi fi asemeni celui care n-are...
Caci din putin tainu-mi, neavand
Ce sa le dau, te rog sa-mi dai putere
Sa fiu asemeni celui care-Ti cere
rabdarea Ta, si mila Ta, in gand...
Si voi ciunti din mine cate-un pic
Din bogatia ce mi-o dai, Parinte,
Ma darui Tie tot, si-mi dau nimic
Pacatului pe care-l port in minte ...
Si-asa, slabind, in mine, Doamne, cresti,
Pamant si cer il iei in stapanire,
Si creste-n mine blanda Ta iubire,
Si parca-mparti la semeni paini si pesti
Din taina-Ti, Doamne, si postita-mi fire...
Invata-ma sa pot merge
Cat de sarac sunt, Doamne, in iubire...
Iubire
de aproape, si de Tine...
Mereu imi fac doar mie cate-un bine,
Si fara mila sunt cu altii, peste fire...
Macar din mine, Doamne, de-as musca
Cu post si rugaciune,
deodata...
as face pentru Tatal meu ceva,
i-as spune: musc din mine, iarta, Tata ...
Macar la cei nebuni, la cei sarmani
de-as da in fiecare
zi cate o paine,
Cat de-mpacat as astepta ziua de maine,
Eu,
biet avar adunator de bani...
Si chiar asa, mergeam cu painea-n plasa
In visul meu,
si eram vesel tare,
Si o lasam bisericii pe masa
O paine pentru cei ce n-au mancare...
Si-asa zburam, cu pacea-n suflet, plina,
Dar binele
acesta, doar visat,
Nu, niciodata nu s-a intamplat
N-am dat saracilor o paine, nici lumina
Lumina
unui gand curat, sau sfat...
De ce, Parinte, inima mi-e rece,
De ce nu pot o mila
doar sa fac,
De ce desert imi pare tot ce trece,
Te rog ma iarta, Doamne Sfant, si tac...
Invata-ma din nou sa ma imbrac,
Si sa postesc, si rog,
si sa pot merge...
Macar o zi
Macar o zi, cainta de-as avea
Nu as manca. As tine negru post,
Si as simti pe lume ca am rost
Intru iubirea-Ti, Doamne, a rabda...
Alaturi cu flamanzii Tai din veac,
As flamanzi de dorul Tau, Hristoase,
Alaturi de sarman si de sarac,
Ti-as face, Doamne, zilele frumoase ...
Macar o zi, te rog, ajuta-mi mie
Sa Te slavesc cu postul meu sarman,
Si sa ma clatin, intru lauda, Tie,
Din ceruri, Tatal nostru, de alean -
Macar o zi, cainta de-as avea
As tine postul si-as musca din mine,
Si Tie, Doamne Sfinte, m-as ruga
Sa ma ajuti sa fac pe lume bine...
Macar o zi, cainta de-as avea...
De cate ori
De cate ori nu te-am mahnit, Parinte,
De cate ori, Prea Bun, nu m-ai iertat,
M-ai mangaiat cu dragoste fierbinte,
Si plin de dor m-ai binecuvantat -
De cate ori te-am amarat cu rele,
De cate ori pacat ti-am daruit,
In loc de fapte bune, temeri grele,
si parul negru ti-am incaruntit...
Ma-ntorc ca fiu risipitor la Tine,
rugandu-Te din suflet sa ma ierti,
sa ma inveti in lume sa fac bine,
si sa ma ierti, in veac, sa nu ma certi -
Eu sufletul Ti-l las smerit in palma
Si-ngenunchez la
Tine, Tatal meu,
Sa-mi daruiesti din bunatatea-Ti calma
Imbratisarea Ta de Dumnezeu...
Venise
Mos Craciun
Venise Mos Craciun si s-au primit
Atatea daruri bune de iubit:
masini, bomboane, stele si papusi,
atatea daruri dincolo de usi -
soldati, avioane, case, jocuri- mii,
rochite, mobilier pentru copii -
si Mosul
tot scotea, scotea din sac
sandale, cizme si pantofi de lac,
in fiecare casa Mosul scoate
averi si bogatii pe saturate...
si-ntr-un tarziu, chemat de un totem,
ajunse Mosul
si la Bethleem.
acolo-n grajdul unde oaia paste
si fiul Dumnezeului se naste...
se-apleaca mosul
si din sac, el scoate
in locul bunatatilor - pacate...
minciuni si lacomii - din prajituri,
din iepurasi - osanza cruntei uri,
din jucarii, si vile, si pocale
samanta vrajbei, urii ancestrale,
din rechizite, jucarii, palate,
Pamantul plin de ura si pacate...
Venise Mos Craciun si s-au primit
atatea daruri bune de iubit...
Rugaciune
Cu lumanari de papadii
Altarul ti-as impodobi,
Sa lasi uleiul sa slujeasca
La masa noastra, romaneasca
Sa prinda
lapte sani de mame,
Pentru copiii din marame,
Sa-Ti creasca lumanare vie
Romani,
altar de Romanie
Iubito
Iubito, mi se nazare ca lumea invie,
Si mortii plecati se intorc printre noi,
Sa-njuge la
pluguri perechea de boi,
Sa are pe cer, vesnicie
Ce roade bogate culegem atunci !
Ce apa nicicand nu va arde-n bucate,
Se-ntoarce pamantul
sub talpa de prunci
Sa cante cu pasari plecate
Iubito, cand lacrima ta va seca
Da-mi sangele tau sa imi tina de sete,
Sa bata aievea prin
inima mea
Un clopot de roua
pereche
8 mai 2006
Cumpatare?
dupa motorul cu
petrol, motorul cu hidrogen
sau o demonstratie simpla a apocalipsei
Profesor
ul de dans ma-nvata pasii noi
catre apocalipsa de apoi
De mic, invat, si cand ajung matur
zaresc, cumplit, stupefiantul
ei contur
As vrea sa ma opresc, dar pasii stiu
Si singuri, sa striveasca tot ce-i viu
Stiu de ce Cronos
isi ucide fiii
Asa cum eu imi osandesc la setea vesnica copiii
5 mai 2006
Inundatii pe Dunare
S-a revarsat un fluviu-al fericirii:
si am ramas fara avut si case.
dar nu am plans: eram la nunta, mirii
cu sufletul si pielea doar, pe oase
priveam, din lume, cum ne-alunga cerul,
dar ne tineam, iubito, de urat,
cresteau in noi hrisoavele tacerii
si-aveam doar rugaciunea, jug, la gat
cat timp aram, cu ruga
noastra, tina,
mureau
in univers atatia sori,
de cate
ori cadeam, de-atatea ori
ne ridica, sa pipaim lumina
un Dumnezeu al orbilor, din nori
Viol
m-imbrac
din nou in scoarta mintii mele,
si orb
colind, pustiu, prin nicaieri –
am cer
pustiu in loc de cer cu stele,
si mi-am
pierdut si zilele de ieri –
in loc
sa mor, mai scriu o poezie –
la cina voi servi apocalipsa,
nici frunza
vreunui tei nu ma mai stie,
si nici
iubita nu imi simte lipsa –
am semanat copii care-mi repeta
aceeasi odisee de-a gresi.
De a manca un suflet de planeta
Pentru mirajul rece de a fi –
Te-astept, iubito, cu amantii, nuzii,
Pe care mintea mea i-a inventat:
Eu, paranoic, semanand iluzii –
Tu, violata-n Hristul de pe pat…
Invierea ta
Cand vei
intra la el, sa fii umil,
Si sa ii lauzi puterea ce n-o are.
A fost odata, poate, cel mai mare,
Nestiutor e azi, ca un copil,
Si fiecare zi, din el rasare,
Cum pasarea, din miezul unui tril…
el sta
de vorba-n treacat cu copacii,
le cere sfat, speranta, ajutor,
invie-n treacat florile ce mor,
indreapta amintirilor aracii,
si este-n cerul mare, calator.
Sa-i ceri atat cat poate omul cere.
El iti va da belsug, si tot ce ceri,
Dar sa nu-i ceri din moarte inviere,
Caci iti va da in locul ei, averi..
Si viata fara moarte, chiar si raiul,
Dar de-nviat,
el nu te va- invia,
De tot
si toate te vei bucura,
Si vei trai, dar mort iti va fi traiul,
Caci invierea-nseamna doar: a da!
Lacrima
de mirt
In fiecare
zi imi tot trimiti
Batrani schilozi, si furi flamanzi in cale,
Aceeasi puturosi si coate goale,
Ce-atata stiu: sa ceara la leviti -
Si-atata grija au: mereu, sa ceara –
O rugaciune de ar spune-n gand!
Dar nu da, doar primeste, cel flamand,
Si cere iar, si iar, si iar, si iara,
Spunandu-ti ca-i esti frate, ca se cade
De-aproape
sa ai grija, insa el
Un bine
nu trudeste pentru cel
Ce ii intinde-o mana cumsecade –
Toti cer, si cand sa dea, flamanzii-goi
Se tanguie ca plini sunt de nevoi!
Atunci mi-am spus ca binele-mi din lume
Am sa-l ingrop, ca banii, intr-un schit,
Sa n-aiba floarea lui in veac un nume,
Doar Tie,
Doamne, rasarind din hume,
Sa-ti fie
pat si lacrima de mirt!
Te-as ucide, ca sa am mancare
Am mancat in post pe saturate,
Carne,
lapte, branza, trufandale,
Si-as manca si azi, in post, de toate,
Ale Tale, dintru ale Tale –
Grabnica, Apocalipsa vine,
Cu risipa, pofta, lacomie,
Doamne, cand mananc, mananc din Tine,
Cand ma satur, oare, de urgie?
Eu, blestemul Tau, mananc din lume,
Pana cand din fructul ei ramane
O pustie fara chip si nume,
Deznadejde, chin, inselaciune –
Tu ai scris, si eu citesc, postuma,
Opera Ta vie ca o rana,
Ce ai dat-o
omului de huma
Des calcata legea Ta, drept hrana …
Doar adaug blestemului, blesteme,
Rele unui rau atat de mare,
Neputintei ii compun poeme
Ce tin loc cuvantului iertare:
Te-as ucide, ca sa am mancare…
Gripa porcina
Sau orbeala porcului
Pasea
prin legiune cu steagurile-n soare,
Strigau soldatii: Ave! din pieptul lor cel gol,
Masini si catapulte si scari cataratoare
Isi
beau in marsul gloriei barilii de petrol –
La orizont, o mare, din care hidrogenul
Alimenta cortegii de glorie
si extaz,
Armadele porcine isi repetau refrenul:
Noi vrem porcocratie, si liberpute – azi !
Cu sange fals,
arene stropeau gladiatorii,
Si leii, si crestinii, erau de mucava,
Pe ei, porcimea Romei, scriau nemuritorii
Aezi
ai agoniei: Consuma, si reia!
Petrece si consuma! Asa cantau aezii,
Consuma, nu fi looser, si urca-n ierarhii,
Ia,
dupa noi, potopul, sau vor veni copii
Ce-or sa consume trufe din alte galaxii,
Noi vom primi stelute din pacura
amiezii,
Cantau laudatorii acestei bulemii !
O, dulce metanoza! O, embetant combustib!
Inspira-ne in lupta cu
geniul tau culib!
O, sacra naturela, imbata-ne cu vid,
Petrece si consuma, si grohaie, sahib!
Dar nu-i natura
clock-ul, avem, porcimea noastra,
Atata spurcaciune in van de cucerit,
Sa demonstram ca, iata, planeta cea albastra
Isi
are zeul: Porcul! Cel mai curat profit!
(In timp ce tu, parinte, de foame ai albit
Si-ti tii in ruga turma, de oameni,
sa nu pasca…)
Cuminecatura
Cei care au cu-asupra de masura,
Se cearta primii, Doamne, intre ei,
Ca nu le-ajunge un Hristos in gura,
Ci vor sa-l inmulteasca-n doi… sau trei!
Ce aliante, ce festin de oase,
Ce carnuri
dulci pentru dulai de soi,
Vor sa
imbrace-n toga de matase
Acelasi
Hrist, al celor vesnic goi!
Ce de talanti
se inmultesc pe lume,
Si tara parca este tot talant,
Si limba nu mai are nici-un nume,
Sau poate… ceai la five o ‘clock, dansant!
Ce scurt se poarta postul si rabdarea,
Nu mai avem respect, doar interes,
Cum sa mai treaca neamul nostru marea,
Cand sa fim robi la patimi, am ales!
Cand nu pastorul, turma azi, conduce,
Iar ea, flamanda, vrea mai mult, mereu,
Mai mult
din tot, dar nu mai mult din cruce,
Si turma-si este siesi, Dumnezeu!
Si turma-si este idol: libertate,
Si idol este si democratia,
Si a ramas numai Iisus sa-si poarte
In jugul Creatorului – robia !
Da, suntem robi, dar cui alegem robii
Sa fim in vesnicia care vine?
La fariseii, hotii, si toti snobii?
Sau lui
Iisus – Pastorului minune?
Sporeste-ne atat, numai credinta,
Tu, cel ce vin si paine te imparti
La toti cei care stiu ce-I suferinta,
Si fa-ne oameni, Doamne, nu talanti!
Invata-ne s-avem coloana dreapta
Si-n saracie, lipsa si in chin,
Sa nu te
vindem pe-un pahar de vin,
Sa nu te
dam pe-o dezmatata coapta,
Sa nu fii Tu acolo unde-i plin
De laudatorii care te asteapta
Ci langa cei ce te slavesc in chin!
Nu unde geme bogatia e Hristosul!
Acolo doar se-aproba legi curiste,
Acolo lege-i strambul, cap e dosul,
Spinarea se inclina unor clisme !
Nu unde-I bogatia e credinta!
Credinta-I ger, e golatate, foame,
Credinta- rugaciunea unei mame
Cand naste, prisoseste suferinta,
Nu e avortul libertatii noastre!
Nu legi
la moda, nu cuvinte goale,
Promisiuni si pacaleli desarte,
Ne da Hristos, ci, Doamne, ale Tale,
Din ale Tale, cele fara moarte!
Si daca Tu ne esti averea toata,
Atat suntem
de sfinti si de bogati,
Ca de pe crucea Ta, ne trag pe roata,
Spre Rai, stapanii lumii blestemati!
Rabdare, Doamne, da-ne iar rabdare,
Sa miluim pe cei care ne fura,
Sa dam la Cezari trupul de mancare,
In circus-mundi, sau la lei, in gura,
Dar sufletul in palma-ti primitoare
Sa Ti-l intindem
Cuminecatura!
Daca Iisus ar trai in locul tau
Dac-ai
trai in locul meu, o viata,
Nu te-ai
atinge, Doamne, de nimic.
Ai da minuni
in dar, la cei ce zic
Ca nici
nu esti, si Celui ce te-nvata
I-ai spune: “Tata, iarta-ma, caci stric…”
Si ai muri
de sete si de foame,
Sau ai
muri atat de trist, ca nu
Poti sa te-mparti la prunci, si tati, si mame,
Si sa le fii si vin, si paine – Tu.
Ai fi lumina care intra, vie,
In saracia celui care n-are
Decat comoara
lui de saracie,
Si Ti-o asterne, Doamne, la picioare.
Dac-ai trai in locul meu, Iisuse,
Ai fi o lumanare sub icoana
In care, chinuita, naste mama
O mana de pamant care iti spuse:
Eu sunt blestemul! Cum sa iti iau seama?
Surse alternative de energie
Eu risipesc din darurile Tale,
Prefac lumina-n intuneric des
Si tainele adanci, in vorbe goale -
Mananc din Tine fara inteles –
Cu cat ma-nfrupt mai mult din lumea toata,
Cu-atat raman mai lacom si flamand –
Ca Cronos, musc din fiii mei, un tata
Ce lasa-n urma golul, pe pamant –
Betia-mi
de petrol, de fruct si roade
La cati copii nu ar fi dat un rost,
O viata-n Duhul Tau, mai cumsecade,
Un leac, o paine, si un adapost –
Dar eu
mananc copiii lumii, de lumina,
Mananc
nesatios din viitor,
Si nu-mi
gasesc nici-un pacat, nici vina,
Ca din
huzuru-mi, maine, pruncii mor –
De azi
voi bea si hidrogenul tot, din apa,
Doar sa nu
stiu ce-i truda si e lipsa,
Fiilor mei, intrand satul in groapa,
Le las ca testament – Apocalipsa
Si-n locul
apei - lacrima din pleoapa!...
Hainele imparatului
Voua, lacomi cautatori prin tomberoane,
In risipa
veacului pagan,
Va aleg
un loc de veci printre icoane,
Intr-un
schit de suflet de roman –
Treaca lumea cea grabita-n patru puncte
Cardinale,
in petreceri si dezmat,
Voi purtati un rastignit pe frunte,
Si povara
crucii Lui, in bat –
Cu privirea-n
veci infometata,
Si cu trupul
rebegit de frig,
Rugaciune vie catre Tata,
Sunteti voi, cei fara pat si blid –
Lumanari ce ard cu mintea ninsa,
Aratati-i bunului Iisus,
Ca rabdarea sfintilor nu-I stinsa,
Nici credinta-n Domnul n-a apus –
Renuntati la carne si la oase,
Ingeri travestiti in muritori,
Si-mbracati cu aripile roase
Pe bogatii
lumii cersetori!
Cel mai rau din oameni
Doamne, de o viata, te-am rugat, lumina
Sa imi dai, cu ochii lumea sa citesc,
Si mi-ai dat lumina ce-mi arata vina
Oriunde cutreier, oriunde pasesc –
In zadar caut reazem, in zadar ma clatin,
Il ucid pe Abel, il urmez pe-Adam,
Unde e copilul fraged ca un noatin?
Iata-ma, sunt robul raului, in ham!
Eu mananc din Tine, Doamne, si sunt matul,
Nesatul, si lacom, egoist, hulpav –
Iti mai cer sa-mi darui beznei Tale latul,
Orb sa merg spre Tine, ca un prunc firav –
Doamne, intuneric, daruie-mi, cu pasul
Sa ma tin de Tine, bajbaind pe drum,
Sa-ti urmez ca puiul, dupa closca, glasul,
Cel mai
rau din oameni, intre cei nebuni …
Sapte bani de nichel
Am strans
in palma sapte bani de fier;
Sapte monezi
de nichel sunatoare,
Un rest marunt la o factura mare,
Si m-am gandit sa-i pun comoara-n cer –
Intr-o biserica, sa ii aduc ca dar,
La sfintii care-mpodobesc peretii,
Sa ii insenineze
darul meu, macar
Cat ii
dezmiarda zorii diminetii –
Pe drum, am intalnit doi cersetori:
Priveau flamanzi mancarea din vitrina,
Si-am strans in palma bietii sunatori,
Si nu le-am
dat nimic, rosind de vina –
Pe trotuar, cersea cu glas zdrobit
O fata ce-mi batea matanii-n strada,
Am strans in mana banii si-am pasit
Nesimtitor la biata ei corvoada –
Si fiecarui om ce mi-a cerut
N-am dat nimic. Si-am mers spre templu-n care
Nimic pe lume sfintii n-au avut:
Nici hrana, straie, casa – doar rabdare,
Si-atata dragoste si ruga la Iisus,
Ca le parea chiar iadul – paradisul,
In care il urmau pe Cel de Sus,
Si doar Lumina Lui – le era visul –
Dar ajungand la usa era-nchisa
–
Flamand, am cumparat o paine, si-am mancat –
Mancam plangand, caci mie eu mi-am dat
Imbucatura sfintilor promisa –
Si visul cersetorilor – furat…
21 martie 2006
Intoarcerea la tarana
Oare daca ti-as spune, Negraita Iubire,
Cu desarta mea fire inclestata-n cuvant,
Ca eu, scribul
pe vant, nu doresc mantuire,
Ci intoarce-ma, Doamne, inapoi, in pamant!
Fa-ma lut, sa nu simt foame, ger, neputinta,
Fa-ma lut sa n-aud semen care imi cere
Ce nu
pot, ce nu stiu, sa ii dau – mangaiere,
Caci am sufletul - fiere, si venin – nu credinta -
Oare daca ti-as spune, Negraita Lumina,
Cu desarta mea fire, ca nu vreau sa aud
Ca-orice
fac, vina fac, si mereu sunt doar vina,
Si raman cel avar, cel netrebnic, cel crud –
Fa-ma lut, sa nu simt neputinta in toate,
Fa-ma lut, inapoi, ca sa fug de pacat,
Dar nu om
- chinuit, ucigas, blestemat,
Fa-ma lut, sa iti port, in nestiinta, in spate –
Robii de
diamant.
Nici-o minune
Nu, Ion Botezatorul n-a facut nici-o minune.
Cel mai desavarsit crestin din lume nu putea
Sa dea vedere unui orb, sa vindece un schiop, olog
Sa-nvie-un mort
Nu, nu
se poate spune –
Tinea doar post
Si prin pustiuri ratacea,
Si boteza.
Si mai cerea intregii lumi: “Lasati pacatul!”
Atata se ruga Botezatorul Ion,
Cel Prea
Inaltul.
Dar om
fara pacat nu e si nu va fi vreodata.
Numai Iisus,
Si-atunci
atata de ne-ar fi de Domnul dat:
Sa facem imprejur si-n noi cat mai putin pacat,
Si binele sa-l daruim la toti cati ne-au furat,
Ne-au prigonit, hulit, si blestemat
Dumnezeiesc, aluatul -
Si sa rabdam cu umilinta trecerea prin traiu-nsangerat –
Nu, Ioan Botezatorul, cel dintai dintre crestini
Nu a facut minuni,
Numai minunea
De-a prinde-n Domnul Nostru sfinte radacini,
Mangaie, Doamne, si indreapta-ne spre pilda vietii lui Iisus Hristos,
desertaciunea…
Ninge
Ninge crud cu gloante de lumina -
Cad pe frontul vietii cei invinsi -
Sfintii-au dreptul omului la vina,
Tot mai singuri, vinovati, si ninsi -
Ninge cu rafale de srapnele,
Taie-n
carne veacul pofte noi,
Dumnezeu
ramane sub podele
Tomberonul
vietii de apoi -
Ninge cu un sange otravit -
Cresc,
mormane, oamenii troiene -
De n-ar
fi ceva de jefuit,
Ne-am lupta pe sangele din vene -
Ninge cu desfrau nevinovat,
Ninge cu atata rau, ca-i bine,
Si-am ramas cu-atata de pacat,
Ca n-avem masura, nici rusine -
Ninge cu atata frumusete,
Ca ne imbatam de-atata ger,
Si in loc sa ne mai dam binete,
Mai deschidem inca-un front, in cer,
Dumnezeu
pe cruce sa inghete
Langa cei
cu suflete de fier...
De ziua ta
De ziua
ta, copilul meu
As vrea
sa ai in
viata
Nu bogatie
si palate
Il rog pe bunul Dumnezeu sa-ti dea
Atat cat sa imparti cu alti copii care nu au
Familie,
Casa,
Limba,
Straie,
Munca,
Sanatate –
Sa nu fii singur niciodata!
Sa-l cauti mereu
In cel mai slab ca tine
Mai batran,
Mai prizonier unui pacat pagan,
Mai insetat,
Mai chinuit de foame si furat,
Sa-l cauti pe bunul Dumnezeu uitat!
Sa-l cauti in prundul unui sat,
Sa-l cauti in spicul ‘nalt de grau,
Sa-l cauti in apa de parau,
In suferinta unui invatat,
Sa-l cauti in raul cel iertat,
In mine, care nu am sa mai fiu!
Si cand vei fi lovit mai rau si ispitit,
Cand numai El, din lumea-ntreaga iti va mai ramane de iubit,
Sa stii ca e aproape! L-ai gasit!
Atunci sa-i pui
Sufletul tau langa chilia lui,
Si sa ii spui
Cand iei
Impartasania
albilor Lui miei:
“Ai
grija, Doamne, de copiii mei!”
10 martie 2006
Un singur bine
Un singur bine mintea mea de-ar face,
Cand murmura, cand talcuie, cand cheama,
Sa spuna rugaciunea care tace,
Ca o litanie nebagata-n seama –
Sa bata vant si ger prin craniul mintii,
Sa rupa lupi din carnea ei uscata,
Ea sa se roage, cum se roaga sfintii,
Pastorului mancat de lumea toata –
Si trupul Lui sa-mi umple mintea, gandul,
Si sangele-I in
sangele-mi sa intre,
Sa ne rugam la Dumnezeu, cu randul,
Sa ne mangaie lacrima din minte –
Caci ochii nostri-s orbi, de-atata vreme,
Si doar in gand mai plangem, uneori,
Cand scrijelim pe crucea Lui, poeme,
Care invie-n noi, de sarbatori –
9 martie 2006
Portret
de scrib
M-aplauda
viermii si imi pun
Cununa de maslin pe crestet,
Imi fac statuie de tribun
Cu ochi de orb si suflet vested -
Leprosi
de seama ma citesc,
Si sunt citat de vant si huma,
De dau o masa si o bruma
De vin, la spiritul lumesc -
Mi se ridica
osanale,
Si intru iar, si iar, si iar
In carti, volume, dictionare,
Asa cum intri-n lupanar -
Imi canta florile talentul,
Platit la birt, cu laude dulci,
In vesnicie-s penitentul
Cu
care nu traiesti, ci urci -
Si-n varful piramidei goale
Cand am ajuns, e semn de Sus
Ca sunt sortit sa fiu, pe cale,
Mai
Dumnezeu decat Iisus !
Spovedanie
Pe mine, Doamne, m-ai chemat
Sa-Ti las monede cat mai mici
In templul Tau sarac, pe prici,
Tu
sa fii rob - eu, Imparat -
Si-n umilinta sa-mi slujesti,
Sa-ti dau porunci si sa astept
Sa-mi darui fructele lumesti,
Caci
Tu esti bun, si intelept -
Ca pe o haina sa te-mbrac,
Si sa te-arunc intr-un plictis,
Sa fiu bogat, sa fii sarac,
Calau
sa-Ti fiu, sa fii proscris -
Si dreptei Tale sa ma-nchin
Nu cu istov si suferinta,
Cu vorbe goale si venin
Sa fac avere
din credinta -
In rand cu lumea, tot mai sus
Sa nazuiesc a tot straluce,
In timp ce-n umbra, Tu, Iisus,
Imi
darui sufletul, pe cruce ...
Poarta
Ce bine, Doamne, ca din toata lumea
Tu numai,
niciodata nu raspunzi,
Ca nu-ti
deschizi nici taina, nici minunea,
Ci esti lumina-n care te afunzi –
As vrea sa-ti scriu ades, dar niciodata
Un semn de litera, sau trecere, sa-mi dai,
Eu sa tot bat la poarta incuiata,
Tu sa nu fii, chiar de te-ating pe strai –
Si uite-asa, sa nici nu stiu cand somnul
De veci, batand la tine-n poarta, ma va prinde,
Sa intru-un tinda, mort de viu, la Domnul,
Tinandu-mi sufletul cu mainile plapande -
Si sa te pipai doar atunci, pe tina,
Si-o vesnicie
arde-voi asa,
Batand
mereu la poarta de lumina,
Doar vei
deschide poarta,
Altora...
Aş vrea sa acopar cu inima mea
o lume macar, dar o inima, oare
ce intamplare ar fi sa acopere ea
doar pe tine, iubito, pe degetul mare?
ce bruma de roua, ce zada de nea,
ce slaba putere mereu incercata,
ce sange la lumea intreaga sa dea
cand bate abia, langa inima ta,
o inima doar, intr-o palma de fata?
primeste-mi inima pe inima ta,
si-nvat-o, iubito, invat-o sa bata...
Cutia milei
Să pui doar lacrimi în cutia milei;
Bănuţi de toamnă, despletite flori -
În timp ce sângele, afară, pe comori
Se va negocia, la preţul zilei -
Să
nu pui niciodată nici-un sfanţ
Aici, lângă
icoana afumată;
Lăsaţi
măcar un Dumnezeu fără de plată,
Şi flori uşoare, neplătite-n pat, la danţ -
Atunci
e-atât de lină şi pustie
Biserica în care o bătrână
Mai vede-un rest la toată lumea vie,
Un rest de flori, ce-i tremură în mână...
Mama
Suntem copiii soarelui, îmi spui -
Şi eu îmi scotocesc
prin buzunare
Memoria şi silabele
primare,
Te-aud, cântându-mi, mamă : "Nani, pui !…"
Suntem copiii mamelor, îţi spun -
Te port
în lotca mea spre veşnicie,
Cum să te uit cândva, copilărie?
Cum să devin la dragoste, imun?
Şi uit. Puterea de-a iubi mă doare,
Puterea de-a fi slab mă umileşte,
Mă zbat în plasa vieţii ca un peşte
Şi doar din când în când în gând e soare -
Etern copil, dacă eşti mic sau mare,
Ce bine e să ai o mamă
lângă tine,
Să nu te bea nisipuri mişcătoare,
Să-i spui: "Femeie, iată-ţi pruncul care vine…".