Make your own free website on Tripod.com
Home | Mihai Eminescu | Ilarion Argatu | Ilie Cleopa | Sfantul Simeon Teologul | Sfantul Ioan din Kronstadt | Sfantul Ioan Iacob | Sf Nicolae Velimirovici | Tudor Arghezi | George Cosbuc | Parintele Arsenie Boca | Sandu Tudor | Ioanichie Balan | Radu Gyr | Ioan Alexandru | Vasile Voiculescu | Lucian Blaga | Alexandru Vlahuta | Nicolae Iorga | Valeriu Gafencu | Vasile Militaru | Traian Dorz | Ion Minulescu | Zorica Latcu | Ana Blandiana | Nichifor Crainic | Petru Dugulescu | George Toparceanu | Anonim | Alfred Mosoiu | Ioan Munteanu | Pr Lucian Grigore | Petra Cristina | Mariana Pandaru Bargau | Romanita | Mihaela Vlasin | Liviu-Florian Jianu | Remus Cretan | Daniel Turcea | Acasa

Poezie-crestina

Liviu-Florian Jianu

           

    

 

     Poem pe inima

 

      de Liviu-Florian Jianu
 
  Drept multumire-as vrea sa-Ti pun ‘nainte
 O candela cu sufletu-mi aprins,
 Sa ninga-n taina toate cele sfinte
 Peste iubirea Ta, Parinte nins –

 Eu sa iti tin de cald, ca o faclie,
 Si inima-mi sa-Ti bata ca o toaca,
 Atat de inteleapta si de vie,
 Smerita, rugaciunii Tale, arca –

 Si sa iti scriu pe inima poeme,
 Si sa te cant, Izvor de Bunatate,
 Sa rog eternitatea sa ma cheme
 La Tine, Ziditorule a toate –

 Sa ard – o lumanare – pentru pruncii
 Ce bucuria-Ti sfanta o ingana,
 Si sa ma las – sub flacara poruncii,
 Un gangurit – in barba Ta de lana –

 Drept multumire-as vrea sa-Ti pun ‘nainte
 O candela cu sufletu-mi aprins,
 Sa ninga-n taina toate cele sfinte
 Peste Lumina Ta, Parinte nins …

        O singura inima

  

             de Liviu-Florian Jianu

   Cred, Doamne, cred in Tine, lumanare
 Ce intre stele arde mai presus,
 O lacrima mereu izbavitoare
 Pe care-i scris, cu dragoste, Iisus -

 Si-n Tine, tot, ma strang mereu la pieptul
 Tau cald, in doua inimi, sa fim una,
 Sa-mi fi si mama, tata, sa-mi fi buna,
 Sa-ti fiu copilul vesnic, sa-ti fiu dreptul -

 Si viata mea sa treaca ca o frunza,
 Si dincolo de ea sa te-ntalnesc,
 Sa nu mai fie duh sa te ascunza
 De respiratia mea de fiu lumesc -

 Si cerul tot sa-l iau atunci din Tine,
 Sa-mi fie tot ce este mai frumos
 Lumina care naste din Hristos,
 In Univers, pentru Intregul Bine -

 Cred, Doamne, cred in Tine, lumanare
 Ce intre stele arde mai presus,
 O lacrima mereu izbavitoare
 Pe care-i scris, cu dragoste, Iisus -

          Sufletul meu

                 Sufletul meu este Iisus Hristos

     Aş vrea să-Ţi pun sufletul meu, ca pe o floare,
  În rana răstignitelor picioare,
  Şi-acelaşi suflet, ca aroma unei pâini,
  Să Ţi-l aşez pe rănile din mâini -

  Acelaşi suflet să Ţi-l dăruiesc
  pentru Întreaga Lume, nu se poate -
  Dar pot cu umilinţă să-ţi cerşesc
  Iertarea Lumii toate, de păcate -

  E crucea Ta nădejdea mea curată,
  E crucea Ta nădejdea mea în Tine,
  Eşti Viitorul care ia din Tată,
  Şi dă la toţi întregul lumii Bine -

  Şi Binele eşti Tu, şi Viitor
  Celor ce-Ţi dau întreg sufletul lor...

  Aş vrea să-Ţi pun sufletul meu, ca pe o floare,
  În rana răstignitelor picioare,
  Şi-acelaşi suflet, ca aroma unei pâini,
  Să Ţi-l aşez pe rănile din mâini -

  Ţie, Iisuse, să mă dăruiesc,
  Trăieşte-mă, în Tine să trăiesc,
  Respiră-mă, în Tine să respir,
  Din Sufletul Tău, Doamne, dă-ne mir...


   Învierea lui Lazar

         de Liviu-Florian Jianu


  Pe Lazar, inainte de-nviere,
 L-ai plans, Iisuse sfant, ca un copil.
 Si tulburat ai fost, si-a fost tacere
 Ce plange doar, pe lumea-i fara tril -

 Tu, Domnul, plangeai omul ce plecase.
 Tu, Domn din cer, plangeai un om de lut.
 Cand ai vorbit la mana lui de oase
 I-ai dat cu lacrimile Tale un sarut.

 Mai inainte de-a-l trezi din moarte
 L-ai plans cuprins de dragoste si dor,
 Asa-si iubeste turma un Pastor,
 O plange si o mangaie in parte -

 Si-asa, minunea sfintei invieri
 Pe lacrimi e duruta, printre cergi.
 L-ai inviat pe Lazar, mort mai ieri,
 Spunandu-i plans: "Ridica-te si mergi!"

 

 

      Voia Tatălui

 

                de Liviu-Florian Jianu

 

   E voia Tatălui in toate cate sint;
 din fir de iarba pana-n fir de stele,
 e voia Lui cea sfanta-n toate cele
 din cer, din leagan, lut, si din mormant -

 E voia Lui in toate cate cer
 samanta vietii, hrana ei pe lume;
 E voia Lui in fiecare nume
 de pe pamant, din mare, si din cer -

 E voia Lui in viscol si in ger,
 e voia Lui in ploaie si ninsoare,
 e voia Lui in lumea de sub cer,
 in orisice cuvant, si tot ce doare -

 Si noi de-aceea suntem: sa slavim
 aceasta voie, cu al nostru sange,
 cu lacrima din ochiul care plange,
 cu tot ce-avem mai scump, cu ce iubim -

 Cu tot ce ne-ncovoaie si ne frange,
  cu tot ce pretuim, sa-Ti multumim...

 

 

     Ţie mă rog

 

              de Liviu-Florian Jianu



   Ţie mă rog pentru fiecare mişcare a mâinii
 Pentru puterea de-a pune pas lângă pas,
 Calda bătaie şi sfânta răbdare a pâinii
 Inimii mele, inimii Tale le las –

 Du-mă, Doamne-n chilie de timp nedospită
 Unde vei bate în mine cu toacă de lemn,
 Domn al iubirii şi lacrimii nerostită,

 Şi întru rostire, pecetea primului semn –

 Căile Tale, care la tine vin toate, se cern,
 Neurgisite, nevinovate şi mute,
 Ca o copaie de stele născute şi nevăzute,
 Ninge-vor dulce peste oraşele şi satele lumii, etern –

 Ţie mă rog pentru fiecare mişcare a mâinii
 Pentru puterea de-a fi slab în putere,
 Şi-n slăbiciune, fagurul tău de miere
 Astăzi – durere, mâine-înviere – a pâinii

 Şi-nchide-mi ochii setoşi să te vadă în noapte
 Când îngerii toţi se vor naşte , din vise, în somn,
 O lumânare arzând în livadă-ntre merele coapte –
 Lângă desculţe, urmele tale de ceară, şi domn …


  Tie ma rog

 

 Tie ma rog, ca unui Tata bun, Parinte...
 Da-mi ce Tu stii ca-mi este de folos,
 Ce eu nu stiu sa cer de la Hristos,
 Rasadul rugaciunii da-mi in minte,

 

 In psalmi sa-ti bucur Duhul Tau frumos...

 

 Tu, ce-mi cunosti rarunchii pe de rost...
 Da-mi, Doamne-al meu, ce stii ca imi lipseste.
 Iubirea pentru frati, ziua de post,
 Credinta pentru Tine, care creste...

 

 Da-mi si cuvinte care pot sa mute
 Nu munti falosi, ci suflete sarmane...
 Sa le aline sangele din rane,
 Sa le ridice bratele cazute...

 

 Da-mi, Doamne Sfinte, caile din cer...
 Pe-acelea sa le caut, si bat, in viata...
 Puterea de-a Te cauta la fata,
 Si mangaierea fratilor sa-ti cer...

 

 Tie ma rog, ca unui tata bun, Parinte -
 Da-mi ce Tu stii ca-mi este de folos,
 Ce eu nu stiu sa cer de la Hristos,
 Rasadul rugaciunii da-mi in minte,

 

 In psalmi sa-ti bucur Duhul Tau frumos,
 Tot mai senin, mai intelept, tot mai cuminte...

 

 

    Iisus si fratii mai mici

 

 Tu, Doamne, n-ai nici casa, nici perna n-ai, nici paine -

 Si chemi la Tine goii, bolnavii si saracii,

 Si toti dezmostenitii sunt fratii Tai de maine,

 Esti campul plin de spice, in care ei sunt macii -

 

 Bogat sunt eu, Iisuse, cand, Doamne, esti cu mine,

 Cand fac la cate-un frate sarac cate-un mic dar,

 Si Tu imi spui, Prea Sfinte, ca Tie iti fac bine,

 Dar binele acesta-i atat de mic si rar...

 

 Tu, Doamne, creste-mi bunul, sa-Ti fac tot Tie bine,

 Tu, Doamne, fa-mi si darul bogat si tot mai des,

 Caci sufletu-mi tresare cand mila Ta spre mine

 In bietii oameni are un miez, si-un inteles -

 

 Si-atata miluire cat am facut pe lume

 Nu eu facut-am , Doamne, ci Tu mi-ai daruit

 Sa nu iti uit iubirea, si nici prea sfantul Nume

 Iisus Hristos - Pastorul pe cruce rastignit.

 

 Si Tu, saracul Lumii, ce-ntreaga bogatie

 La fratii Tai, prea-micii, etern o daruiesti,

 Ce dar, marite Doamne, sa iti aduc eu Tie?

 Ia-mi sufletul in palme, la Tine sa mi-l cresti -

 

 Vai, mult iti cer Iisuse, Tu, floare de aloe,

 Eu numai in cuvinte iti dau sufletul meu,

 Cand peste Tot si Toate se face a Ta voie,

 Ce as avea, Iisuse, sa-i dau lui Dumnezeu?

 

 Cand sunt al Tau pe-ntregul, si pacatos, si rece

 Si trufas, si in patimi, si lenes, si nebun,

 Da-mi si-o virtute, Doamne, si singurul ei bun

 Spre lauda Ta inchin-o, primeste-o si-o alege...

 

 In Tine, Doamne Sfinte, nadejdea mea imi pun...

 

 

 Esti Tatal, si esti mama, si esti Lumina mea

 

 N-am paine, Doamne Sfinte, insa Te am pe Tine...
 Comoara Ta nu-i vrere pe lume sa mi-o ia...
 Nu-i Bine de pe Lume in locul Tau sa-mi dea,
 In veci de nu ma mangai, Tu esti intregul Bine...

 

 N-am haine, Doamne Sfinte, insa ma-mbraci cu mila...
 Si stiu ca mi-esti in suflet, cu sufletul Tau mare,
 Si stiu ca-n vesnicie Iti ard ca lumanare,
 Vai, plina de smerenie, si dragoste umila...

 

 N-am casa, Doamne Sfinte, am inima Ta casa,
 Si ruga catre Tine, fereastra mea spre cer,
 Cu inima la Tine, in orice clipa pier
 Si inviez in Tine, lumina mea frumoasa,
 Lumina Sfintei Taine in traiul meu mizer...

 

 N-am mama, Doamne Sfinte, ma apara Fecioara...
 Si-n loc de Tata, iata, esti Tatal meu cel sfant,
 Tu, taina si putere care-mi sfinteste tara,
 Imi esti si leagan, Doamne, si cruce de mormant...

 

 N-am viata-n mine, Doamne, insa Te am pe Tine,
 Comoara Ta nu-i vrere pe lume sa mi-o ia,
 Nu-i bine de pe lume in locul Tau sa-mi dea,
 In veci de nu ma mangai, Tu esti intregul Bine...

 

 Esti Tatal, si esti Mama, si esti Lumina mea...

 

 

            Inaltarea Domnului

 

   Ridica-Te, Doamne, ridica-Te sus,

 Cu inima noastra batand fericita,

 C-avem o Fecioara, avem un Iisus,

 Chiar daca lipseste bucata de pita!

 

 Ridica-Te, Doamne, ridica-Te-n cer,

 Cu inima noastra cununa de floare,

 C-avem Mantuire, chiar daca in ger

 N-avem adaposturi, nici strai, si se moare -

 

 Ridica-Te, Doamne, cu sufletul nost',

 Acolo, cu Tine, in cerul cu stele,

 Caci Tu esti, Iisuse, si cale si rost

 Durerilor noastre pe lumea de rele -

 

 Ridica-Te, Doamne, ridica-Te sus,

 Cu inima noastra batand fericita,

 C-avem o Fecioara, avem un Iisus,

 Chiar daca lipseste bucata de pita!

 

 

               Tatal nostru

 

   Tatal nostru care stai in ger,

 Da-le, Doamne, la sarmani-ti case,

 Haine, sa nu tremure in oase,

 Si caldura unui colt de cer...

 

 Tatal nostru care esti flamand,

 Da-le, Doamne, la sarmani-ti paine,

 Sa-si aline zilele de maine,

 Da-le si iubirea Ta in gand...

 

 Tatal nostru care esti bolnav,

 Da-le, la sarmani-ti, sanatate,

 Sa nu stea in asternut jilav

 Nici-un frate, Doamne, nici un frate ...

 

 Doamne Sfinte, ce iti dam noi Tie

 pentru-aceasta sfanta bucurie?

 Paine la saraci nu dam, Parinte,

 Case nu, nici haine, nici cuvinte,

 Iti cersim minune cu minune,

 Si nu-ti dam macar o-nchinaciune,

 Nu-ti gandim macar o rugaciune...

 

 Tu esti rob, si noi suntem stapani

 Peste toata lumea, si batrani...

 

 Vino, frate, vino sa ii dai

 Domnului cel gol un colt de strai,

 Vino, frate, cu simtire-aleasa

 Sa zidim saracului o casa,

 Vino, frate, Domnului flamand

 Sa-mpartim o paine, lacrimand...

 

 Vino, frate, Domnului cel Sfant

 Sa-i cantam iubirea pe pamant...

 

 

  Eu, cu cuvintele mele tocite

 

   Eu, cu cuvintele mele tocite
 vreau sa va arat azi,
 de ziua fetitei mele,
 nenorocitul mai murdar decat un tomberon,
 cu unghiile negre,
 cu hainele zdrentuite,
 care cobora din tramvai,
 si eu aveam 10 mii de lei in mana,
 si imi era sila sa ii ating mana,
 sa il fac atent,
 sa ii dau banii,
 cam
 o paine si jumatate,
 ca si cum cu o paine si jumatate,
 l-as fi spalat
 pentru o viata intreaga,
 l-as fi imbracat,
 i-as fi oferit un adapost,
 si i-as fi dat in mana o slujba,
 un serviciu,
 pentru un om care nu se pricepea la nimic,
 nici macar la cersit.
 
 tot cu cuvintele mele tocite,
 sa va duc la marginea orasului,
 si bariera sa fie lasata,
 ca vine trenul,
 si un manunchi de tigani de cativa ani,
 sa treaca de la o masina la alta,
 "dati-mi si mie!" "dati-mi si mie!",
 unii soferi le dadeau cateva mii  de lei,
 unul a primit mai mult,
 si un altul mai mare
 i-a cerut banii,
 el nu a vrut sa ii dea,
 si a luat-o la fuga pe sosea,
 urmarit de cel mare,
 si ei, si ei,
 ar fi avut nevoie nu de cersit,
 ci de cate o masa calda,
 macar una pe zi,
 si de haine,
 si de acoperis deasupra capului,
 si de scoala,

 

 tot eu, cu cuvintele mele tocite,
 incerc sa va arat,
 ce ma doare,
 pe lumea aceasta care isi lustruieste
 iluziile,
 si le da cu cea mai lucioasa vopsea,
 dar zadarnic,
 sufletele raman goale.

 

 

      Cata diferenta

 

   I-am vazut . Cu hainele murdare,

 Zdrentuite, si cu trupul plin de murdarie –

 Nemancati de cine stie cate zile, ca o lumanare,

 Fumegau si ei saracii, in pelerinaje prin prostie –

 Semanau cu niste animale, negre, seci,

 O privire goala in gavane, si cu trupuri slabe,

 Ei erau in floarea varstei, insa semanau cu niste babe,

 Painea lor era la tine-n mana, ei rabdau de foame, tu, petreci –

 Tu gandesti prea pozitiv intreaga lume, esti curat

 Pe tot trupul, proaspat ras, si imbracat cu grija,

 Daca i-ai vedea ai spune ca au soarta ce au meritat,

 Eu, privindu-I deprimat imi trece drept prin inima o schija,

 Ei sunt fratii nostri ce asteapta mila prin desertul blestemat,

 Suntem frati, si-avem acelasi sange-n vene, binecuvantat –

 Cata diferenta intre lumea din tramvaie sau masina,

 Si aceste chipuri de fantome care din mizerie ies si saracie crunta,

 Cata diferenta intre fratii unui Dumnezeu care pe toti asculta,

 Si de toata lumea are mila, dar spuneti-mi, voi, atunci, de ce inima-mi tresare   si suspina?

 Domnul vrea unii pe altii sa ne ingrijim, sa-i fim copii,

Cata diferenta intre cei ce slujbe au si bietii morti de vii…

 

       Painea Domnului

 

    Painea noastra-am dat-o pe din doua
 Cu cate un biet sarac flamand,
 Pana cand nu ne-a ajuns nici noua,
 Si-am venit la Domnul, intreband:

 

 Doamne Sfinte, nu ne mai ajunge
 Biata paine, ce mai dam la cei
 care mor de foame, si-s de-un sange
 Doamne Sfinte, cu copiii mei?

 

 Cat traiti, sa impartiti tot bunul -
 asa bunul Dumnezeu a zis,
 In Hristos, copile, sunteti Unul,
 Eu, cu Fiul meu, asa am scris...

 

 Si-mpartind cu biet saracii paine,
 Toti ne saturam, si iar crestea
 pe a noastra masa, biata paine,
 Din cuvantul Domnului, crestea...

 

 Iar cand nu crestea, muream ca fratii
 Inchinandu-ne la bunul Dumnezeu,
 Si mancam in ceruri toti, ca fratii,
 Painea Ta, Hristosule, mereu...

 

 

      Ingeri de lut

 

   Nu-mi da cuvinte, Doamne, fara lacrimi -
 Nici rugaciune fara plans stingher,
 Cu fapte bune, Doamne, ca pe noatini
 Sa iti tot mangai ingerii din cer -

 

 Cu fapte bune, ingerii din lume
 sa ii imbrac, caci sunt desculti si goi,
 sa le dau hrana, slujbe, si altoi
 de adapost, din mila Ta, anume -

 

 nu-mi da cuvinte, Doamne, pe ales -
 ci fapte bune-n care sa te cante
 cei ce nu au nimic, n-au nici cuvinte,
 Tu, singurul al Lumii inteles -

 

 Binecuvanta, bunule Parinte...

 

 

    Scrisoare fara sfarsit

  Iti voi scrie mereu si de fiece data
 mi-a mai ramas un cuvant nerostit.
 o rugaciune neterminata.
 as vrea sa-ti scriu, Doamne, fara sfarsit.

 Poate asa voi ramane numai cu Tine
 sa ma bucur de toata dragostea Ta.
 poate asa iti voi scrie psalmii de bine
 cu - smerita si franta - inima mea.

 poate asa toate lucrurile de care mi-e frica
 se vor risipi de numele Tau.
 Tot binele il voi strange in numele Tau, ce nu se strica,
 si invins, la picioarele Tale, intregul rau...

 Oare, imi vei da darul sa iti scriu si din moarte?
 Sufletul meu sa iti scrie din iad
 frica cu frica, carte cu carte?
 la picioarele Tale ma rog Tie, Doamne, si cad...

 

        Pe Tine

 

    In fata gerului, a foamei, a durerii,
 A bolii si a raului deplin,
 Pe Tine te am pavaza si crin,
 Pe Tine, purtator al mangaierii -

 

 Nu am nici bani, nici casa, n-am nici strai -
 Nici trupul meu nu e al meu, Parinte -
 Si rasuflarea mea doar Tu mi-o dai
 Sa o impart cu fratii mei, cuminte -

 

 Nu am nimic. Te am numai pe Tine.
 Cu Tine bunu-i bun, si raul bun,
 Pe Tine te intreb daca fac bine,
 Si toate cele Tie ti le spun -

 

 Esti prima mea speranta si esti drumul
 Pe care ma tot clatin, inganand
 Doar Tie, Doamne, pita unui gand
 In care mi-esti Lumina, eu sunt scrumul

 

 Ce-ti arde-n iad, Marirea Ta cantand...

 

 

            Un singur trup

 

   Am fost chemati sa fim un singur trup -

 Nu capete fara de trup, sau frunti

 Ce din cununa fetelor se rup -

 Am fost chemati sa fim iubirii, punti...

 

 Papusi dezordonate am ajuns,

Ce-alearga dupa-o clipa de placere,

 In iadul existentei am patruns

 Cu suflet gol, si-n gand - cu-atata miere -

 

 Si dintr-un singur trup care eram

 Avem acum si vile, si centrale

 Masini, vacante, conturi si bairam

 si-n trupuri suflete atat de goale -

 

 vai, unde este trupul nostru cel frumos?

 unde sarmanii, goiii, unde, sfintii?

 caci intr-un singur trup eram Hristos,

 si ne dureau si fratii, si parintii -

 

 si ne dureau si goii, si flamanzii,

 si ne dureau si cei ce nu au casa,

 sau slujba n-au, si stau in usa tinzii

 si cer fara cuvinte paini pe masa -

 

 Am fost chemati sa fim un singur trup -

 Nu capete fara de trup, sau frunti

 Ce din cununa fetelor se rup -

 Am fost chemati sa fim iubirii, punti ...

 

 Si trupul nostru este chiar Iisusul.

 Si-n El noi, fiecare - madular,

 Pe care-l doare cand lovesti pe altul,

 Caci fiecare are-n Domnul - har...

 

 

        Jertfa darului

 

   Ce lucru rar sa te gandesti la altul,
 cum sufera de lipsurile, mii,
 cum plange si se roaga la Inaltul,
 sa se indure, macar, de copii...

 

 In timpul asta, noi ne bem cafeaua...
 Sau admiram modele de femei.
 modele de masini. si corifei
 ne educam in timpul alb ca neaua...

 

 si sunt copii ce sufera de foame,
 si sunt batrani ce sufera de boli,
 ei nu au pentru viata nici doi poli,
 si n-avem nici noi suflete de mame,
 in fata lui Iisus sa le fim soli...

 

 imi pare doar sa suntem un stomac
 cu ochi si gura, ce mereu inghite
 tot ce alege, lacom, din ispite,
 in timp ce semeni de acelasi sange - tac,
 visand, cei ce mai au dorinti, un colt de pita.

 

 si jocu-acesta-asa frumos ne pare.
 nu-i nimeni vinovat. e-un joc frumos.
 la unii da eterna sarbatoare,
 la altii jocul doare, pan'la os -

 

 si-ar fi frumos de fi-re-ar cu putinta,
 saracii si bogatii de-ar primi
 ce le lipseste - unora, credinta,
 si altii - casa, paine, straie, slujbe, fii -

 

 dar nu se poate, Doamne, nu se poate -
 e-un joc viclean, si rau, si fara rost-
 sunt unii care iau din totul toate,
 si altii care tin de toate - post -

 

 si Dumnezeu asteapta, tot asteapta,
 El - care este mila si putere,
 sa faca sfintii lumea rea, mai dreapta,
 prin dar si jertfa, suferinta si tacere...

 

 ce lucru rar sa te gandesti la cel ce n-are,
 dar darul tau e jertfa lui Iisus,
 chiar lui ii dai de sete, de mancare,
 sau adapost din tine insuti smuls...

 

 De-aceea-n veci, sfintit esti tu, ce darui
 la orice om, un lucru cat de mic,
 caci pe Hristos il miluiesti un pic,
 si te imparti - ca jertfa - fiecarui
 sarman, bolnav, cazut, sau venetic...

 

 

   Rugaciune pentru o pasare

 

                      surioarei Codruta

 

   Doamne, Tu stii ca nu stiu sa ma rog.

 Dar te rog cu cuvintele mele

 Elibereaza o pasare calatoare spre stele,

 Cheam-o cu ingerii Tai, intr-un stol!

 

 Da-i ei lumina atat de blanda

 incat sa Te cante mereu,

 cu doua brate sa te cuprinda,

 bunule Dumnezeu!

 

 si in fiece clipa da-i liniste, pace,

 zbor neintrecut catre zari,

 neintelesei Tale pasari ce-Ti face

 rugaciunile - zbor peste prunduri si mari -

 

 ea lacrimeaza doar pentru Tine,

 da-i, Doamne, din sufletul Tau luminat

 cea mai frumoasa lacrima ce s-a varsat

 pentru Bine,

 si Te-a laudat!

 

 

   Povara raului

 

  Las, patimas, si lacom. Slab de minte
 si cuget, Doamne. Toate astea sunt,
 si-n fata Ta, mai bine-as fi mormant,
 Te vand si te hulesc mereu, Parinte.

 

 mereu argintii-n minte ii socot.
 si nu-mi ajung. si dau si la copii
 otrava lor. si dau pacatul tot.
 eu nu te mint. si tu, Parinte, stii -

 

 si in cumplit pacat, mereu ti-am spus

 ce simt, ce stiu, ce vreau, de ce ma chinui,

 chiar si atunci cand nu Te-am cunoscut

 vorbeam cu mine insumi. Martor, Fiu-i;

  

 ma iarta, Doamne Sfant. Si da-mi puteri
 pana la moarte, Doamne, sa fac bine.
 Sa imi platesc greselile de ieri
 si sa te bucur, Doamne Sfant, pe Tine.

 

 sa dai atunci si robului prinos,
 un semn ca-i buna calea-n care calca.
 sa-mi scoti in cale oameni de folos
 sa imi ajute sa traiesc frumos,
 cu Tine-n vesnicia lumii, parca...

 

 

      Smochinul cu lacrimi

 

   Nu-mi da cuvinte, Doamne, fara fapte -
 Nici poezii pentru saraci sarmani.
 Ca pe smochin, nu ma gasi cu bani
 In loc de, biete roade, poame coapte.

 

 Sa nu imi sune sufletul a gol
 Cand iti gandesc si ruga, si poeme,
 Cand mi se zbat si gandurile, stol,
 Ce pentru bunatate nu au vreme...

 

 Din mila Ta, Iisuse, sa imi dai
 Puterea de-a ma imparti intr-una,
 la cei loviti, bolnavi, ce nu au strai,
 La cei pe crucea lor, cu Tine, una...

 

 Si, inainte-mi-i, punandu-i, asa goi,
 Da-mi mila si putere sa le darui
 Ce am mai bun in mine, fiecarui,
 Sa le alin cumplitele nevoi,

 

 Si, fericit, in Tine sa ma narui...

 

 

 

 

      Flori de gand

 

   Ma rog pe tine, frate, sa te-adap,
 Sa te hranesc, si odihnesc in pace,
 Pe tine de la moarte sa te scap,
 Si orice bine, tie-ntai a-ti face –

 

 Ma rog sa-ti fie tie bine, mai intai,
 Sa-ti fie viata plina de lumina,
 Sa infloresti ca floarea de lamai,
 Sa n-ai pacat, nici lipsa n-ai, nici vina –

 

 Si-oriunde chipul tau iubit afland,
 Sa te ajut cu ultima suflare,
 Sa-ti daruiesc si viata mea, mai bland
 Decat adie-n vant o lumanare,

 

 Decat te-mbraca Domnu-n flori de gand…

 

 

     

 

        Aşa să fie

 

            de Liviu-Florian Jianu

    Aşa să fie: toate precum zici.
 De vrei să mă alungi în sărăcie,
 Şi ger, şi foame să îmi dărui mie,
 Să Ţi se facă voia Ta, aici...

 Aşa să fie: tot ce îmi vei da
 Doar de la Tine vine, se-nfiripă,
 Slăvită fie fiecare clipă
 Căci este, Doamne Sfinte, voia Ta -

 Aşa să fie: binecuvântat
 Să-Ţi fie datul Tău împărătesc,
 Să fie darul Tău cel îngeresc,
 Să fii în veac, Prea Sfinte Împărat -

 Aşa să fie: orice îmi vei da
 Să fie binecuvântat în veci de mine,
 Căci Tu eşti, Doamne, singurul meu Bine,
 Şi-n veci să Ţi se facă voia Ta...

 

 

 

      Pe Tine, Doamne

 

               de Liviu-Florian Jianu


    Pe Tine, Doamne, cum sa te iubesc
 Cand intru Bunatate, Tu esti toate?
 Cand esti in toate, cum sa-ti daruiesc
 Potirul inimii-mi smerite, care-Ti bate?

 Din tot ce e pe lume-as vrea a-Ti da
 Inima mea, bataie cu bataie,
 Sa te-nvelesc, Parinte Sfint, cu ea,
 Sa te feresc de arsita si ploaie -

 Si pentru Tine, vesnic, sa tot bat,
 Sa te masor cu inima mea mica,
 Sa fii al inimilor noastre Imparat
 Care ne da curaj, in loc de frica -

 In loc de nepasare, ne da mila,
 In loc de rele, inima curata,
 Si rugaciunea-i este o copila
 Ce-n inimile toate - va sa bata -

 Si lumea toata un copil ii este,
 Si pentru el, si Fiul Lui isi pune
 Pe crucea jertfei, ca pe o poveste
 Ce-i vietii noastre, tainica minune -

 Pe Tine, Doamne, cum sa te iubesc
 Cand intru Bunatate, Tu esti toate?
 Cand esti in toate, cum sa-ti daruiesc
 Potirul inimii-mi smerite, care-Ti bate?

 


         Mamei

 

             de Liviu-Florian Jianu

   ai venit din cer fără teamă
 îngerul meu, să mă creşti -
 nu-ţi ştiam numele, şi ţi-am spus mamă,
 mamă - cea mai frumoasă dintre poveşti...

 mamă - inima care tresare
 pentru fiecare suflare a mea,
 mama e îngerul care nu moare
 şi mă poartă în braţe, şi mare, cu ea...

 mamă - să nu pleci niciodată,
 şi dacă totuşi în cer ai să pleci,
 să-mi fii pentru eternitate mama curată,
 mama - ingerul meu pentru veci...

 şi cu braţele tale atât de muncite
 să mă aperi de rele, mereu,
 să fiu lângă tine, între atâtea ispite,
 copilul îngerului lui Dumnezeu...

 

 

      Răsăritul din Apus

 

                    de Liviu-Florian Jianu

  

  Sunt păcătos. Şi slab. Şi-n neputinţă

 mă zvârcolesc ca vipera-n pământ,

 şi murdăresc lumina din cuvânt

 cu tot ce port, prea întinat, pe fiinţă -

 

 şi zic c-afară-i rău; la mine-n miez

 mocneşte răul ce îl cred afară;

 Te rog pe Tine, sufletul îmi ară

 şi-mi fii Lumină, Dragoste, şi Crez -

 

 Cu Tine-n minte, suflet şi suflare

 din nepăcătuirea-Ţi să renasc,

 să-Ţi fiu în veci mirositoare floare

 pe care iconarii Tăi o pasc -

 

 şi să cobor în moarte fără frică,

 zâmbindu-Ţi tainic, bunule Iisus -

 căci de la Tine, dragostea ţi-am dus

 spre inimile celor ce o strică -

 

 Şi - răsărind în Tine - am apus...

 

 

     Când nu mai înţelegi

 

                   de Liviu-Florian Jianu

  Când nu mai înţelegi nimic din rostul
 acestei Lumi ce merge către moarte,
 deschide-i bunătatea ca pe-o carte
 pe care-i duci şi lacrima, şi postul -

 Şi mulţumeşte pentru fiecare clipă
 lui Dumnezeu, şi Maicii lui Prea Sfinte,
 că ţi-a dat pas, şi-n loc de o aripă
 ţi-a dat şi gând, şi grijă de părinte -

 Şi plângi. Căci sfâşiat vei fi de toate,
 de oameni, de natură, şi de fire,
 şi te vei zbate, neputând socoate
 pentru întreaga Lume, o iubire -

 Şi te închină Domnului cu sarea
 din lacrimă, şi pasul lângă pas
 îl pune lin, aşa cum pui uitarea
 pe tot ce-n El, din tine, a rămas...

   Vas de alabastru

 

          de Liviu-Florian Jianu

 

 Vas de alabastru cu parfum de nard

 Îti aduse, Doamne, o femeie, Tie,

 Să îti ungă părul cu melancolie,

 Pentru împlinirea rănilor ce ard -

 

 Căci săraci mai fi-vor si îi vom avea

 Pentru miluire, dar pe Tine, Doamne,

 Nu va bate-n frunză vântul ăstei toamne

 Si vei fi lumină peste crucea Ta -

 

 Odihneste-Ti,Doamne, capul pe o pâine

 Si binecuvântă zorile de rouă,

 Căci a Tale-s toate zilele de mâine,

 Iar pe mine, pâinea-Ti, rupe-mă în două…

 

 

    

     Pe tine te-au uitat? 

 

          de Liviu-Florian Jianu

  Învăţătorule, pe Tine Te-au uitat ?
 Aşa nevinovat, aşa curat,
 Înapoindu-I Tatălui puterea toată,
 Ca o ispită, pururi lepădată ?

 

 Sărmană cruce, ce ne mai spui azi?
 Învaţă, suflete al meu, căzând
 Numele Domnului în minte să îl lauzi,
 Atât cât între tâmple-ţi mai încape-un gând !

 Şi din Golgota noastră de păcat
 Să-Ţi mulţumim că Fiul răstignit
 A suferit cât nici-un vinovat
 În veci nu va avea de suferit !

 Până când Domnu-ţi va culege somnul,
 Slăveşte, suflete al meu, pe Domnul…

 

   De-aproapele de lângă noi

   Iubim mereu în altă parte,
 Iubim mereu în alte locuri,
 Iubirea noastra e departe
 De toţi săracii la sorocuri –

 Şi ne iubim pe noi pe faţă,
 Ne construim şi monumente,
 Şi-aşa uşor uităm de viaţa
 Săracilor eminamente –

 Iubim mereu poveşti frumoase,
 Iubim mereu sofisticate
 Şi tehnice iubiri de oase,
 Şi-uităm săracii de aproape –

 Iubim atâtea garderobe,
 Şi-uităm să dăruim o haină,
 Ne etalăm superbe robe,
 Şi ele ne ţin loc de taină –

 Iubim maşini, iubim şi banii,
 Iubim confortul şi voiajul,
 Şi-aşa firesc uităm sărmanii
 Când vremile le cresc tirajul –

 Iubim doar ceea ce ne place,
 Şi nu ne place să privim,
 O sărăcie care tace
 Şi cere milă, din puţin –

 Iubim mereu în altă parte,
 Iubim mereu iubiri de soi,
 Iubirea noastra e departe
 De-aproapele de lângă noi –

 

 

 

       Capul

 

     as sparge burta
 cuvantului in care sunt un fetus mort,
 si ti-as intinde, plin de sange, turta
 vesmantului de mila ce il port -

 

 din talpi si palme
 da-mi, Dumnezeu al Logosului, paini,
 sa le las calme
 sarmanilor si cersetorilor in maini -

 

 asa sa-mi fie zilele, ca trapul
 granarelor de sange catre maci,
 sa-mi fie capul
 pomana mea pe masa la saraci...

 

 

 

      Pe o cruce de iubire

 

    Doamne Sfinte, tine-ma in post,

 sa ma curatesc de tot pacatul,

 sa-l ajut din postul meu pe altul,

 Doamne Sfinte, tine-ma in rost ...

 

 Doamne Sfinte, tine-ne pe toti

 in postire sfanta de bucate,

 De cuvinte rele, de pacate,

 Dragostelor Tale, fa-ne hoti...

 

 Sa furam cu cate-o rugaciune

 Pacea Ta, si harul, mirul, darul,

 Cu iubirea-Ti sa ne bem amarul,

 Doamne Sfinte, tainica minune ...

 

 Nici razboi sa nu mai fie, lacomie,

 Boala, ura, suferinta sa tot scada,

 Viclenie, saracie si prostie

 Dintre noi, Mantuitorule, sa cada ...

 

 Si incepe, Doamne Sfinte, chiar cu mine,

 Mai intai din mine taie cele rele,

 Fa-ma tare-n fapte bune si in bine,

 Da-mi poveri de-ntelepciune tot mai grele...

 

 Si-n comoara Ta de viata, apa vie

 Fa-ma bland si iubitor si prea-smerit,

 Iubitor de-aproapele meu Doamne, si de Tine,

 Si-ntru toate, Doamne Sfant, asemeni Tie

 Pe o cruce de iubire rastignit... 

 

 

             Eu cred din ratiune

 

    Eu cred de frica, Doamne; cred de frica

 ca voi ajunge insumi eu sarac,

 ca voi muri de foame-n acest veac,

 ca nu ma va salva de plans nimica -

 

 Eu cred de frica, Doamne; cred de frica

 ca voi muri de foame sau de ger,

 ca nu am nici-un ajutor sub cer,

 ca totul moare, piere si se strica -

 

 E drept, citindu-Ti viata, ma inchin

 cata Dumnezeire e in Tine,

 cum faci Tu, Doamne, bine dupa bine,

 dar si in urma Ta ramane chin -

 

 Eu cred: ce este dincolo de viata

 De voia mea e, Doamne, mai presus,

 Eu lupt pentru aceasta dimineata,

 Prezentul meu este al meu Iisus -

 

 Aici se face rau, se face bine

 Din fapta de acum sunt judecat,

 Si daca n-ar mai fi in veac sarac,

 Ma-ntreb, Iisuse, te-as trada pe Tine?

 

 De cate rele nu vom fi scapat!

 

 Nu vom scapa de moarte si de boala,

 Nu vom scapa de vicii si pacat,

 Nu vom scapa de rele si de fala,

 Nu vom scapa de raul celuilalt -

 

 Si-atunci, Iisuse, ma intorc la Tine,

 Tu, Cale-Adevar si Viata care

 Esti si in viata, dar si dupa, bine,

 Lumina care n-are-asemanare!

 

 Si inteleg ce scump iti este darul

 De-a exista, de-a fi, de-a ne fi dat

 Iertarea, mila, rugaciunea, harul

 Iubirea Ta de Domn si Imparat!

 

 

        Jertfa darului

    Ce lucru rar sa te gandesti la altul,
 cum sufera de lipsurile, mii,
 cum plange si se roaga la Inaltul,
 sa se indure, macar, de copii...

 In timpul asta, noi ne bem cafeaua...
 Sau admiram modele de femei.
 modele de masini. si corifei
 ne educam in timpul alb ca neaua...

 si sunt copii ce sufera de foame,
 si sunt batrani ce sufera de boli,
 ei nu au pentru viata nici doi poli,
 si n-avem nici noi suflete de mame,
 in fata lui Iisus sa le fim soli...

 imi pare doar sa suntem un stomac
 cu ochi si gura, ce mereu inghite
 tot ce alege, lacom, din ispite,
 in timp ce semeni de acelasi sange - tac,
 visand, cei ce mai au dorinti, un colt de pita.

 si jocu-acesta-asa frumos ne pare.
 nu-i nimeni vinovat. e-un joc frumos.
 la unii da eterna sarbatoare,
 la altii jocul doare, pan'la os -

 si-ar fi frumos de fi-re-ar cu putinta,
 saracii si bogatii de-ar primi
 ce le lipseste - unora, credinta,
 si altii - casa, paine, straie, slujbe, fii -

 dar nu se poate, Doamne, nu se poate -
 e-un joc viclean, si rau, si fara rost-
 sunt unii care iau din totul toate,
 si altii care tin de toate - post -

 si Dumnezeu asteapta, tot asteapta,
 El - care este mila si putere,
 sa faca sfintii lumea rea, mai dreapta,
 prin dar si jertfa, suferinta si tacere...

 ce lucru rar sa te gandesti la cel ce n-are,
 dar darul tau e jertfa lui Iisus,
 chiar lui ii dai de sete, de mancare,
 sau adapost din tine insuti smuls...

 De-aceea-n veci, sfintit esti tu, ce darui
 la orice om, un lucru cat de mic,
 caci pe Hristos il miluiesti un pic,
 si te imparti - ca jertfa - fiecarui
 sarman, bolnav, cazut, sau venetic...

 

 

         Verbul a iubi

 

   Niciodata inima mea nu a batut mai linistita
 privind viitorul prin Tine,
 calda pana la anulare de sine, ca o rumena pita
 ca o samanta binecuvantata de bine.
 acum stiu ca platesc pacea mea cu-a Ta viata,
 si mi-ai redat demnitatea de-a fi
 Fiul Tau, simtindu-Te fata catre fata,
 Dumnezeul meu,
 verbule sfant
 a iubi.

 

 

   Imparte-ma, Iisuse

 

   Imparte-ma, Iisuse, la saraci,

 Cum se imparte ziua la copii,

 Cum se imparte graul printre maci,

 Cum se imparte painea celor vii -

 

 Eu sa slabesc prin mare, voia Ta,

 Sa flamanzesc cu gandul catre Tine,

 Sa daruiesc din biata viata mea

 La cel sarman, un mugurel de bine -

 

 Si binecuvantat sa fii in veac,

 Tu, cel ce-asculti in taina orice ruga,

 Ca dai speranta si odihna la sarac,

 Si mieii-Ti dragi Tu ii aduni in strunga -

 

 Imparte-ma, Iisuse, la saraci

 Cum se imparte ziua la copii,

 Cum se imparte graul printre maci,

 Cum se imparte painea celor vii...

 

 

     Doamne, sunt orb

 

  Doamne, sunt orb de ochii sufletesti:

 la fratii Tai cei mici n-am facut mila,

 mananc si beau, pe cand Tu, fara sila,

 pentru ei rabzi de foame si cersesti -

 

 Eu ma desfat: Tu tremuri, sfant, in ger -

 Eu ma indop: Tu, pentru ei, n-ai hrana -

 Eu sunt pacat: Tu, pentru ei, dai cer

 si tron, si slava, totul - de pomana -

 

 Eu am palate: Doamne, tu n-ai casa -

 Eu chefuiesc: Tu liniste nu ai,

 Eu am placeri: Tu, viata paguboasa,

 Eu - haine - zeci : Tu, Doamne, nu ai strai!

 

 Si zi de zi mai multe-mi dai pe lume,

 Eu cresc, Tu scazi, adesea flamanzind,

 Eu dau la tot si toate propriul nume,

 Tu-ti dai pe cruce viata, inviind -

 

 Tu-ti dai pe cruce viata, pentru fratii

 Tai mici la care mila-mi n-a ajuns,

 Eu cu pacate vesnice m-am uns,

 Tu cu iubirea pentru condamnatii,

 Fratii Tai mici in care Te-ai ascuns...

 

 

 Nu se mai rastignesc Hristosii azi

 

 Nu se mai rastignesc Hristosii azi...
 Ii toaca foamea, soarele sau gerul,
 Nu are mila pentru dansii cerul,
 Si cad tacuti, si stinsi, ca niste brazi...

 

 Fara serviciu, casa, fara paine,
 Nu se mai rastignesc Hristosii azi.
 Au - ghilotina - ziua cea de maine,
 Si cad tacuti si stinsi, ca niste brazi...

 

 Copiii lor n-au viitor in tara.
 Parintii lor in tara n-au mormant.
 Nu se mai rastignesc Hristosii, sfant...
 Doar fratii-acestei patrii se omoara
 Pentru aceeasi brazda de pamant...

 

 Nu se mai rastignesc Hristosii azi.


  Ei mor de boli si scarbe, prea curand.
 Ei cad tacuti si stinsi, ca niste brazi,
 Si rastignirea lor e-ntai in gand,
 Intai esti pauper, apoi decazi,

 

 ca un Hristos crucificat - tacand...

 

 

      Raiul din Iad

 

   Cat sunt de fericit, cat bine-mi dai

 Parinte, Creatorule, Minune,

 Cuvantul meu in rugi nu poate spune,

 Caci sufletului meu Tu ii dai Rai,

 

 Si Raiu-n Iad Tu i-l aduci pe lume -

 

 In rana, suferinta, sau dureri

 Tu esti mereu, mereu, mereu cu mine,

 Maine si azi, ca-n ziua cea de ieri

 Tu faci din rau, iubire doar, si bine...

 

 Ca pe un cerb m-adapa-al Tau izvor,

 Esti cerul meu de pasare plapanda,

 Esti crucea ce ma cheama-n viitor

 Sa-mi dea rasplata blanda, nu osanda ...

 

 Esti ca un tata, paine imi aduci,

 Esti ca o mama, inima pe masa

 Mi-o pui langa lumina unei cruci

 Si-mi esti si cer, si dragoste, si casa...

 

 Si daca Tu existi cu pretul meu,

 Da-mi, Doamne, rastignirea mea pe cruce

 sa mor cantand ca e un Dumnezeu

 care tot binele din lume il aduce ...

 

 Si sa-Ti intind sufletul meu setos

 Sa-ti multumeasca vesnic, Doamne Sfinte,

 pentru parinti, pentru copii, pentru frumos

 si pentru jertfa crucii de parinte ...

 

 si-as vrea sa-Ti tot vorbesc, curat, luminii,

 dar cuiele din maini aripi se fac,

 si cand ma-mpunge sulita - eu tac,

 si-mi infloresc pe fata-n sange spinii

 

 acestui Rai din Iad, acestui veac... 

 

 

       Doamne, mama

 

   Doamne, mamei noastre viata blanda

 Da-i din minunata-Ti bunatate,

 Sa n-o doara, sa nu sufere sau planga,

 Sa-i impaci si visurile toate ...

 

 Sa ii creasca sfant pe lumea Ta copiii,

 Sa munceasca, s-o iubeasca, s-o cinsteasca,

 Sa o-nconjure fetitele si fiii

 Cu iubirea Ta Dumnezeiasca ...

 

 Ca o sfanta - in biserica - icoana

 sa le fie tuturora, sa le fie

 imn de dragoste si psalmi sarmana mama,

 si izvor netulburat de duiosie...

 

 Ca o candela sa arda pentru Tine,

 Pentru neamul ei intreg - mereu oftand,

 sa traim si sa murim cu mama-n gand,

 ea, din Tine, izvorand intregul bine,

 Doamne Sfant - maicuta - luminand...

 

 

          Ca Iov

 

   Ca Iov, pierzand eu tot, prin Darul tau,
 Fa-Ti mila, Doamne, sa raman cu Tine
 in gandul meu, in loc de tot ce-i rau,
 Icoana care mintea-mi va s-aline...

 

 Asa napastuit, lovit de toate
 In gandul meu cel fara adapost,
 Cu rugaciunea inimii vei bate
 Pentru dezmostenitii fara rost...

 

 Si-n deznadajduirea-mi, rugaciunea
 va arde asa tainic si curat
 ca totul am pierdut, dar te-am aflat
 si-Ti creste in nimicul meu minunea

 

 Tot mai senin, si lin, si impacat...

 

 

        Cersetorul

 

     Mai rabda, cersetorule, un veac...
 Azi n-am nimic sa pun la tine-n palma...
 Sa-ti fie mila - trai, si viata - calma...
 Si sa iti spal picioare de sarac...

 

 In locul tau, demult as fi nebun,
 Vazand ca lumea trece, lumea vine,
 Si nu e loc pe lume de un bine,
 Si nu e mila pentru omul bun...

 

 Si lung ma mir, ce falnic iti porti chinul...
 Ce demn astepti... Ce mare de rabdare
 Ai tu prin ger, prin ploi, in strada mare...
 Si daca plangi, nu iti arati suspinul...

 

 Te invidiez: cum mintea ta cuminte
 Nu-i naruita inca... nu esti fum...
 Esti cersetorul talharit in drum
 Care asteapta-o mana de parinte...

 Iti spal picioarele cu gandul meu, acum...

 Tu roaga-te la Domnul, inainte....  

 

     Te rog, Doamne

 

   Da-mi, Dumnezeul meu putere post sa tin,

 Sa te slavesc cu mine gol de toate,

 Curat cum este floarea Ta de crin,

 In infranare, lauda, bunatate ...

 

 Voi fi asemeni celor flamanzind,

 saracii Tai ce nu au de mancare,

 Si daca nu pot sa-i alin, postind

 Voi fi asemeni celui care n-are...

 

 Caci din putin tainu-mi, neavand

 Ce sa le dau, te rog sa-mi dai putere

 Sa fiu asemeni celui care-Ti cere

 rabdarea Ta, si mila Ta, in gand...

 

 Si voi ciunti din mine cate-un pic

 Din bogatia ce mi-o dai, Parinte,

 Ma darui Tie tot, si-mi dau nimic

 Pacatului pe care-l port in minte ...

 

 Si-asa, slabind, in mine, Doamne, cresti,

 Pamant si cer il iei in stapanire,

 Si creste-n mine blanda Ta iubire,

 Si parca-mparti la semeni paini si pesti

 

 Din taina-Ti, Doamne, si postita-mi fire...

 

     Invata-ma sa pot merge

 

   Cat de sarac sunt, Doamne, in iubire...
 Iubire de aproape, si de Tine...
 Mereu imi fac doar mie cate-un bine,
 Si fara mila sunt cu altii, peste fire...

 

 Macar din mine, Doamne, de-as musca
 Cu post si rugaciune, deodata...
 as face pentru Tatal meu ceva,
 i-as spune: musc din mine, iarta, Tata ...

 

 Macar la cei nebuni, la cei sarmani
 de-as da in fiecare zi cate o paine,
 Cat de-mpacat as astepta ziua de maine,
 Eu, biet avar adunator de bani...

 

 Si chiar asa, mergeam cu painea-n plasa
 In visul meu, si eram vesel tare,
 Si o lasam bisericii pe masa
 O paine pentru cei ce n-au mancare...

 

 Si-asa zburam, cu pacea-n suflet, plina,
 Dar binele acesta, doar visat,
 Nu, niciodata nu s-a intamplat
 N-am dat saracilor o paine, nici lumina
 Lumina unui gand curat, sau sfat...

 

 De ce, Parinte, inima mi-e rece,
 De ce nu pot o mila doar sa fac,
 De ce desert imi pare tot ce trece,
 Te rog ma iarta, Doamne Sfant, si tac...

 

 Invata-ma din nou sa ma imbrac,
 Si sa postesc, si rog, si sa pot merge...

 

 

         Macar o zi

 

    Macar o zi, cainta de-as avea

 Nu as manca. As tine negru post,

 Si as simti pe lume ca am rost

 Intru iubirea-Ti, Doamne, a rabda...

 

 Alaturi cu flamanzii Tai din veac,

 As flamanzi de dorul Tau, Hristoase,

 Alaturi de sarman si de sarac,

 Ti-as face, Doamne, zilele frumoase ...

 

 Macar o zi, te rog, ajuta-mi mie

 Sa Te slavesc cu postul meu sarman,

 Si sa ma clatin, intru lauda, Tie,

 Din ceruri, Tatal nostru, de alean -

 

 Macar o zi, cainta de-as avea

 As tine postul si-as musca din mine,

 Si Tie, Doamne Sfinte, m-as ruga

 Sa ma ajuti sa fac pe lume bine...

 

 Macar o zi, cainta de-as avea...

 

 

          De cate ori

 

    De cate ori nu te-am mahnit, Parinte,

 De cate ori, Prea Bun, nu m-ai iertat,

 M-ai mangaiat cu dragoste fierbinte,

 Si plin de dor m-ai binecuvantat -

 

 De cate ori te-am amarat cu rele,

 De cate ori pacat ti-am daruit,

 In loc de fapte bune, temeri grele,

 si parul negru ti-am incaruntit...

 

 Ma-ntorc ca fiu risipitor la Tine,

 rugandu-Te din suflet sa ma ierti,

 sa ma inveti in lume sa fac bine,

 si sa ma ierti, in veac, sa nu ma certi -

 

 Eu sufletul Ti-l las smerit in palma

 Si-ngenunchez la Tine, Tatal meu,

 Sa-mi daruiesti din bunatatea-Ti calma

 Imbratisarea Ta de Dumnezeu...

 

 

     Venise Mos Craciun

 

    Venise Mos Craciun si s-au primit

 Atatea daruri bune de iubit:

 masini, bomboane, stele si papusi,

 atatea daruri dincolo de usi -

 soldati, avioane, case, jocuri- mii,

 rochite, mobilier pentru copii -

 si Mosul tot scotea, scotea din sac

 sandale, cizme si pantofi de lac,

 in fiecare casa Mosul scoate

 averi si bogatii pe saturate...

 

 si-ntr-un tarziu, chemat de un totem,

 ajunse Mosul si la Bethleem.

 acolo-n grajdul unde oaia paste

 si fiul Dumnezeului se naste...

 se-apleaca mosul si din sac, el scoate

 in locul bunatatilor - pacate...

 minciuni si lacomii - din prajituri,

 din iepurasi - osanza cruntei uri,

 din jucarii, si vile, si pocale

 samanta vrajbei, urii ancestrale,

 din rechizite, jucarii, palate,

 Pamantul plin de ura si pacate...

 

 Venise Mos Craciun si s-au primit

 atatea daruri bune de iubit...

 

 

Rugaciune

 

Cu lumanari de papadii

Altarul ti-as impodobi,

Sa lasi uleiul sa slujeasca

La  masa noastra, romaneasca

 

Sa prinda lapte sani de mame,

Pentru copiii din marame,

Sa-Ti creasca lumanare vie

Romani, altar de Romanie

 

 

 

Iubito

 

Iubito, mi se nazare ca lumea invie,
Si mortii plecati se intorc printre noi,
Sa-njuge la pluguri perechea de boi,
Sa are pe cer, vesnicie

 

Ce roade bogate culegem atunci !
Ce apa nicicand nu va arde-n bucate,
Se-ntoarce pamantul sub talpa de prunci
Sa cante cu pasari plecate

 

Iubito, cand lacrima ta va seca
Da-mi sangele tau sa imi tina de sete,
Sa bata aievea prin inima mea
Un clopot de roua
pereche

 


8 mai 2006

 

 

Cumpatare?
dupa motorul cu petrol, motorul cu hidrogen
sau o demonstratie simpla a apocalipsei


Profesor ul de dans ma-nvata pasii noi
catre apocalipsa de apoi
De mic, invat, si cand ajung matur
zaresc, cumplit, stupefiantul ei contur

As vrea sa ma opresc, dar pasii stiu
Si singuri, sa striveasca tot ce-i viu

Stiu de ce Cronos isi ucide fiii
Asa cum eu imi osandesc la setea vesnica copiii

 

5 mai 2006

 

Inundatii pe Dunare

 

S-a revarsat un fluviu-al fericirii:

si am ramas fara avut si case.

dar nu am plans: eram la nunta, mirii

cu sufletul si pielea doar, pe oase

 

priveam, din lume, cum ne-alunga cerul,

dar ne tineam, iubito, de urat,

cresteau in noi hrisoavele tacerii

si-aveam doar rugaciunea, jug, la gat

 

cat timp aram, cu ruga noastra, tina,

mureau in univers atatia sori,

de cate ori cadeam, de-atatea ori

ne ridica, sa pipaim lumina

un Dumnezeu al orbilor, din nori

 

 

Viol

 

m-imbrac din nou in scoarta mintii mele,

si orb colind, pustiu, prin nicaieri –

am cer pustiu in loc de cer cu stele,

si mi-am pierdut si zilele de ieri –

 

in loc sa mor, mai scriu o poezie –

la cina voi servi apocalipsa,

nici frunza vreunui tei nu ma mai stie,

si nici iubita nu imi simte lipsa –

 

am semanat copii care-mi repeta

aceeasi odisee de-a gresi.

De a manca un suflet de planeta

Pentru mirajul rece de a fi –

 

Te-astept, iubito, cu amantii, nuzii,

Pe care mintea mea i-a inventat:

Eu, paranoic, semanand iluzii –

Tu, violata-n Hristul de pe pat…

 

 

Invierea ta

 

Cand vei intra la el, sa fii umil,

Si sa ii lauzi puterea ce n-o are.

A fost odata, poate, cel mai mare,

Nestiutor e azi, ca un copil,

Si fiecare zi, din el rasare,

Cum pasarea, din miezul unui tril…

 

el sta de vorba-n treacat cu copacii,

le cere sfat, speranta, ajutor,

 invie-n treacat florile ce mor,

indreapta amintirilor aracii,

 

si este-n cerul mare, calator.

 

Sa-i ceri atat cat poate omul cere.

El iti va da belsug, si tot ce  ceri,

Dar sa nu-i ceri din moarte inviere,

Caci iti va da in locul ei, averi..

 

Si viata fara moarte, chiar si raiul,

Dar de-nviat, el nu te va- invia,

De tot si toate te vei bucura,

Si vei trai, dar mort iti va fi traiul,

 

Caci invierea-nseamna doar: a da!

 

 

Lacrima de mirt

 

In fiecare zi imi tot trimiti

Batrani schilozi, si furi flamanzi in cale,

Aceeasi puturosi si coate goale,

Ce-atata stiu: sa ceara la leviti -

 

Si-atata grija au: mereu, sa ceara –

O rugaciune de ar spune-n gand!

 Dar nu da, doar primeste, cel flamand,

Si cere iar, si iar, si iar, si iara,

 

Spunandu-ti ca-i esti frate, ca se cade

De-aproape sa ai grija, insa el

Un bine nu trudeste pentru cel

Ce ii intinde-o mana cumsecade –

 

 Toti cer, si cand sa dea, flamanzii-goi

Se tanguie ca plini sunt de nevoi!

 

Atunci mi-am spus ca binele-mi din lume

Am sa-l ingrop, ca banii, intr-un schit,

Sa n-aiba floarea lui in veac un nume,

Doar Tie, Doamne, rasarind din hume,

 

Sa-ti fie pat si lacrima de mirt!

 

 

Te-as ucide, ca sa am mancare

 

Am mancat in post pe saturate,

Carne, lapte, branza, trufandale,

Si-as manca si azi, in post, de toate,

Ale Tale, dintru ale Tale –

 

Grabnica, Apocalipsa vine,

Cu risipa, pofta, lacomie,

Doamne, cand mananc, mananc din Tine,

Cand ma satur, oare,  de urgie?

 

Eu, blestemul Tau, mananc din lume,

Pana cand din fructul ei ramane

O pustie fara chip si nume,

Deznadejde, chin, inselaciune –

 

Tu ai scris, si eu citesc, postuma,

Opera Ta vie ca o rana,

Ce ai dat-o omului de huma

Des calcata legea Ta, drept hrana …

 

Doar adaug blestemului, blesteme,

Rele unui rau atat de mare,

Neputintei ii compun poeme

Ce tin loc cuvantului iertare:

 

Te-as ucide, ca sa am mancare…

 

 

Gripa porcina
Sau orbeala porcului

Pasea prin legiune cu steagurile-n soare,
Strigau soldatii: Ave! din pieptul lor cel gol,
Masini si catapulte si scari cataratoare
Isi beau in marsul gloriei barilii de petrol –

La orizont, o mare, din care hidrogenul
Alimenta cortegii de glorie si extaz,
Armadele porcine isi repetau refrenul:
Noi vrem porcocratie, si liberpute – azi !

Cu sange fals, arene stropeau gladiatorii,
Si leii, si crestinii, erau de mucava,
Pe ei, porcimea Romei, scriau nemuritorii
Aezi ai agoniei: Consuma, si reia!

Petrece si consuma! Asa cantau aezii,
Consuma, nu fi looser, si urca-n ierarhii,
Ia, dupa noi, potopul, sau vor veni copii
Ce-or sa consume trufe din alte galaxii,

Noi vom primi stelute din pacura amiezii,
Cantau laudatorii acestei bulemii !

O, dulce metanoza! O, embetant combustib!
Inspira-ne in lupta cu geniul tau culib!
O, sacra naturela, imbata-ne cu vid,
Petrece si consuma, si grohaie, sahib!

Dar nu-i natura clock-ul, avem, porcimea noastra,
Atata spurcaciune in van de cucerit,
Sa demonstram ca, iata, planeta cea albastra
Isi are zeul: Porcul! Cel mai curat profit!

(In timp ce tu, parinte, de foame ai albit
Si-ti tii in ruga turma, de oameni, sa nu pasca…)

 

 

Cuminecatura

 

Cei care au cu-asupra de masura,

Se cearta primii, Doamne, intre ei,

Ca nu le-ajunge un Hristos in gura,

Ci vor sa-l inmulteasca-n doi… sau trei!

 

Ce aliante, ce festin de oase,

Ce carnuri dulci pentru dulai de soi,

Vor sa imbrace-n toga de matase

Acelasi Hrist, al celor vesnic goi!

 

Ce de talanti se inmultesc pe lume,

Si tara parca este tot talant,

Si limba nu mai are nici-un nume,

Sau poate… ceai la five o ‘clock, dansant!

 

Ce scurt se poarta postul si rabdarea,

Nu mai avem respect, doar interes,

Cum sa mai treaca neamul nostru marea,

Cand sa fim robi la patimi, am ales!

 

Cand nu pastorul, turma azi, conduce,

Iar ea, flamanda, vrea mai mult, mereu,

Mai mult din tot, dar nu mai mult din cruce,

Si turma-si este siesi, Dumnezeu!

 

Si turma-si este idol: libertate,

Si idol este si democratia,

Si a ramas numai Iisus sa-si poarte

In jugul Creatorului – robia !

 

Da, suntem robi, dar cui alegem robii

Sa fim in vesnicia care vine?

La fariseii, hotii, si toti snobii?

Sau lui Iisus – Pastorului minune?

 

Sporeste-ne atat, numai credinta,

Tu, cel ce vin si paine te imparti

La toti cei care stiu ce-I suferinta,

Si fa-ne oameni, Doamne, nu talanti!

 

Invata-ne s-avem coloana dreapta

Si-n saracie, lipsa si in chin,

Sa nu te vindem pe-un pahar de vin,

Sa nu te dam pe-o dezmatata coapta,

Sa nu fii Tu acolo unde-i plin

De laudatorii care te asteapta

Ci langa cei ce te slavesc in chin!

 

Nu unde geme bogatia e Hristosul!

Acolo doar se-aproba legi curiste,

Acolo lege-i strambul,  cap e dosul,

Spinarea se inclina unor clisme !

 

Nu unde-I bogatia e credinta!

Credinta-I ger, e golatate, foame,

Credinta- rugaciunea unei mame

Cand naste, prisoseste suferinta,

 

Nu e avortul libertatii noastre!

 

Nu legi la moda, nu cuvinte goale,

Promisiuni si pacaleli desarte,

Ne da Hristos, ci, Doamne, ale Tale,

Din ale Tale, cele fara moarte!

 

Si daca Tu ne esti averea toata,

Atat suntem de sfinti si de bogati,

Ca de pe crucea Ta, ne trag pe roata,

Spre Rai, stapanii lumii blestemati!

 

Rabdare, Doamne, da-ne iar rabdare,

Sa miluim pe cei care ne fura,

Sa dam la Cezari trupul de mancare,

In circus-mundi, sau la lei, in gura,

 

Dar sufletul in palma-ti primitoare

Sa Ti-l intindem

Cuminecatura!

 

 

Daca Iisus ar trai in locul tau

 

Dac-ai trai in locul meu, o viata,

Nu te-ai atinge, Doamne, de nimic.

Ai da minuni in dar, la cei ce zic

Ca nici nu esti, si Celui ce te-nvata

I-ai spune: “Tata, iarta-ma, caci stric…”

 

 

Si ai muri de sete si de foame,

Sau ai muri atat de trist, ca nu

Poti sa te-mparti la prunci, si tati, si mame,

Si sa le fii si vin, si paine – Tu.

 

Ai fi lumina care intra, vie,

In saracia celui care n-are

Decat comoara lui de saracie,

Si Ti-o asterne, Doamne, la picioare.

 

Dac-ai trai in locul meu, Iisuse,

Ai fi o lumanare sub icoana

In care, chinuita, naste mama

O mana de pamant care iti spuse:

Eu sunt blestemul! Cum sa iti iau seama?

 

  

Surse alternative de energie

 

Eu risipesc din darurile Tale,

Prefac lumina-n intuneric des

Si tainele adanci, in vorbe goale -

Mananc din Tine fara inteles –

 

Cu cat ma-nfrupt mai mult din lumea toata,

Cu-atat raman mai lacom si flamand –

Ca Cronos, musc din fiii mei, un tata

Ce lasa-n urma golul, pe pamant –

 

Betia-mi de petrol, de fruct si roade

La cati copii nu ar fi dat un rost,

O viata-n Duhul Tau, mai cumsecade,

Un leac, o paine, si un adapost –

 

Dar eu mananc copiii lumii, de lumina,

Mananc nesatios din viitor,

Si nu-mi gasesc nici-un pacat, nici vina,

Ca din huzuru-mi, maine, pruncii mor –

 

De azi voi bea si hidrogenul tot, din apa,

Doar  sa  nu stiu ce-i truda si e lipsa,

Fiilor mei, intrand satul in groapa,

Le las ca testament – Apocalipsa

 

Si-n locul apei - lacrima din pleoapa!...

 

 

Hainele imparatului

 

Voua, lacomi cautatori prin tomberoane,

In risipa veacului pagan,

Va aleg un loc de veci printre icoane,

Intr-un schit de suflet de roman –

 

Treaca lumea cea grabita-n patru puncte

Cardinale, in petreceri si dezmat,

Voi purtati un rastignit pe frunte,

Si povara crucii Lui, in bat –

 

Cu privirea-n veci infometata,

Si cu trupul rebegit de frig,

Rugaciune vie catre Tata,

Sunteti voi, cei fara pat si blid –

 

Lumanari ce ard cu mintea ninsa,

Aratati-i bunului Iisus,

Ca rabdarea sfintilor nu-I stinsa,

Nici credinta-n Domnul n-a apus –

 

Renuntati la carne si la oase,

Ingeri travestiti in muritori,

Si-mbracati cu aripile roase

Pe bogatii lumii cersetori!

 

 

Cel mai rau din oameni

 

Doamne, de o viata, te-am rugat, lumina

Sa imi dai, cu ochii lumea sa citesc,

Si mi-ai dat lumina ce-mi arata vina

Oriunde cutreier, oriunde pasesc –

 

In zadar caut reazem, in zadar ma clatin,

Il ucid pe Abel, il urmez pe-Adam,

Unde e copilul fraged ca un noatin?

Iata-ma, sunt robul raului, in ham!

 

Eu mananc din Tine, Doamne, si sunt matul,

Nesatul, si lacom, egoist, hulpav –

Iti mai cer sa-mi darui beznei Tale latul,

Orb sa merg spre Tine, ca un prunc firav –

 

Doamne, intuneric, daruie-mi, cu pasul

Sa ma tin  de Tine, bajbaind pe drum,

Sa-ti urmez ca puiul, dupa closca, glasul,

Cel mai rau din oameni,  intre cei nebuni …

 

 

Sapte bani de nichel

 

 

Am strans in palma sapte bani de fier;

Sapte monezi de nichel sunatoare,

Un rest marunt la o factura mare,

Si m-am gandit sa-i pun comoara-n cer –

 

Intr-o biserica, sa ii aduc ca dar,

La sfintii care-mpodobesc peretii,

Sa ii insenineze darul meu, macar

Cat ii dezmiarda zorii diminetii –

 

Pe drum, am intalnit doi cersetori:

Priveau flamanzi mancarea din vitrina,

Si-am strans in palma bietii sunatori,

Si nu le-am dat nimic, rosind de vina –

 

Pe trotuar, cersea cu glas zdrobit

O fata ce-mi batea matanii-n strada,

Am strans in mana banii si-am pasit

Nesimtitor la biata ei corvoada –

 

Si fiecarui om ce mi-a cerut

N-am dat nimic. Si-am mers spre templu-n care

Nimic pe lume sfintii n-au avut:

Nici hrana, straie, casa – doar rabdare,

 

Si-atata dragoste si ruga la Iisus,

Ca le parea chiar iadul – paradisul,

In care il urmau pe Cel de Sus,

Si doar Lumina Lui – le era visul –

 

Dar ajungand la usa era-nchisa –

Flamand, am cumparat o paine, si-am mancat –

Mancam plangand, caci mie eu mi-am dat

Imbucatura sfintilor promisa –

 

Si visul cersetorilor – furat…

 

 

21 martie 2006

 

Intoarcerea la tarana

 

Oare daca ti-as spune, Negraita Iubire,
Cu desarta mea fire inclestata-n cuvant,
Ca eu, scribul pe vant, nu doresc mantuire,
Ci intoarce-ma, Doamne, inapoi, in pamant!

 

Fa-ma lut, sa nu simt foame, ger, neputinta,
Fa-ma lut sa n-aud semen care imi cere
Ce nu pot, ce nu stiu, sa ii dau – mangaiere,
Caci am sufletul - fiere, si venin – nu credinta -

 

Oare daca ti-as spune, Negraita Lumina,
Cu desarta mea fire, ca nu vreau  sa aud
Ca-orice fac, vina fac, si mereu sunt doar vina,
Si raman cel avar, cel netrebnic, cel crud –

 

Fa-ma lut, sa nu simt neputinta in toate,
Fa-ma lut, inapoi, ca sa fug de pacat,
Dar nu om - chinuit, ucigas, blestemat,
Fa-ma lut, sa iti port, in nestiinta, in spate –

 

Robii de diamant.

 

 

Nici-o minune

 

Nu, Ion Botezatorul n-a facut nici-o minune.

Cel mai desavarsit crestin din lume nu putea

Sa dea vedere unui orb, sa vindece un schiop, olog

Sa-nvie-un mort

Nu, nu se poate spune –

Tinea doar post

Si prin pustiuri ratacea,

Si boteza.

 

Si mai cerea intregii lumi: “Lasati pacatul!”

Atata se ruga Botezatorul Ion,

Cel Prea Inaltul.

 

Dar om fara pacat nu e si nu va fi vreodata.

Numai Iisus,

Si-atunci atata de ne-ar fi de Domnul dat:

Sa facem imprejur si-n noi cat mai putin pacat,

Si binele sa-l daruim la toti cati ne-au furat,

Ne-au prigonit, hulit, si blestemat

Dumnezeiesc, aluatul -

 

Si sa rabdam cu umilinta trecerea prin traiu-nsangerat –

 

Nu, Ioan Botezatorul, cel dintai dintre crestini

Nu a facut minuni,

Numai minunea

De-a prinde-n Domnul Nostru sfinte radacini,

 

Mangaie, Doamne, si indreapta-ne spre pilda vietii lui Iisus Hristos,

desertaciunea…

 

Ninge

 

Ninge crud cu gloante de lumina -

Cad pe frontul vietii cei invinsi -

Sfintii-au dreptul omului la vina,

Tot mai singuri, vinovati, si ninsi -

 

Ninge cu rafale de srapnele,

Taie-n carne veacul pofte noi,

Dumnezeu ramane sub podele

Tomberonul vietii de apoi -

 

Ninge cu un sange otravit -

Cresc, mormane, oamenii troiene -

De n-ar fi ceva de jefuit,

Ne-am lupta pe sangele din vene -

 

Ninge cu desfrau nevinovat,

Ninge cu atata rau, ca-i bine,

Si-am ramas cu-atata de pacat,

Ca n-avem masura, nici rusine -

 

Ninge cu atata frumusete,

Ca ne imbatam de-atata ger,

Si in loc sa ne mai dam binete,

Mai deschidem inca-un front, in cer,

 

Dumnezeu pe cruce sa inghete

Langa cei cu suflete de fier...

 

 

De ziua ta

 

De ziua ta, copilul meu

As vrea

sa ai in viata

Nu bogatie si palate

Il rog pe bunul Dumnezeu sa-ti dea

Atat cat sa imparti cu alti copii care nu au

Familie,

Casa,

Limba,

Straie,

Munca,

Sanatate –

 

Sa nu fii singur niciodata!

Sa-l cauti mereu

In cel mai slab ca tine

Mai batran,

Mai prizonier unui pacat pagan,

Mai insetat,

Mai chinuit de foame si furat,

Sa-l cauti pe bunul Dumnezeu uitat!

 

Sa-l cauti in prundul unui sat,

Sa-l cauti in spicul ‘nalt de grau,

Sa-l cauti in apa de parau,

In suferinta unui invatat,

Sa-l  cauti in raul cel iertat,

In mine, care nu am sa mai fiu!

 

Si cand vei fi lovit mai rau si ispitit,

Cand numai El, din lumea-ntreaga iti va mai ramane de iubit,

Sa stii ca e aproape! L-ai gasit!

 

Atunci sa-i pui

Sufletul tau langa chilia lui,

Si sa ii spui

Cand iei

Impartasania albilor Lui miei:

 

“Ai grija, Doamne, de copiii mei!”

 

10 martie 2006

 

Un singur bine

 

 

Un singur bine mintea mea de-ar face,

Cand murmura, cand talcuie, cand cheama,

Sa spuna rugaciunea care tace,

Ca o litanie nebagata-n seama –

 

Sa bata vant si ger prin craniul mintii,

Sa rupa lupi din carnea ei uscata,

Ea sa se roage, cum se roaga sfintii,

Pastorului mancat de lumea toata –

 

Si trupul Lui sa-mi umple mintea, gandul,

Si sangele-I  in sangele-mi sa intre,

Sa ne rugam la Dumnezeu, cu randul,

Sa ne mangaie lacrima din minte –

 

Caci ochii nostri-s orbi, de-atata vreme,

Si doar in gand mai plangem, uneori,

Cand scrijelim pe crucea Lui, poeme,

Care invie-n noi, de sarbatori –

 

9 martie 2006

 

 

Portret de scrib

 

 

M-aplauda viermii si imi pun
Cununa de maslin pe crestet,
Imi fac statuie de tribun
Cu ochi de orb si suflet vested -

 

Leprosi de seama ma citesc,
Si sunt citat de vant si huma,
De dau o masa si o bruma
De vin, la spiritul lumesc -

 

Mi se ridica osanale,
Si intru iar, si iar, si iar
In carti, volume, dictionare,
Asa cum intri-n lupanar -

 

Imi canta florile talentul,
Platit la birt, cu laude dulci,
In vesnicie-s penitentul
Cu care nu traiesti, ci urci -

 

Si-n varful piramidei goale
Cand am ajuns, e semn de Sus
Ca sunt sortit sa fiu, pe cale,
Mai Dumnezeu decat Iisus !

Spovedanie

 

Pe mine, Doamne, m-ai chemat
Sa-Ti las monede cat mai mici
In templul Tau sarac, pe prici,
Tu sa fii rob - eu, Imparat -

 

Si-n umilinta sa-mi slujesti,
Sa-ti dau porunci si sa astept
Sa-mi darui fructele lumesti,
Caci Tu esti bun, si intelept -

 

Ca pe o haina sa te-mbrac,
Si sa te-arunc intr-un plictis,
Sa fiu bogat, sa fii sarac,
Calau sa-Ti fiu, sa fii proscris -

 

Si dreptei Tale sa ma-nchin
Nu cu istov si suferinta,
Cu vorbe goale si venin
Sa fac avere din credinta -

 

In rand cu lumea, tot mai sus
Sa nazuiesc a tot straluce,
In timp ce-n umbra, Tu, Iisus,
Imi darui sufletul, pe cruce ...

 

 

          Poarta

 

 

Ce bine, Doamne, ca din toata lumea

Tu numai, niciodata nu raspunzi,

Ca nu-ti deschizi nici taina, nici minunea,

Ci esti lumina-n care te afunzi –

 

As vrea sa-ti scriu ades, dar niciodata

Un semn de litera, sau trecere, sa-mi dai,

Eu sa tot bat la poarta incuiata,

Tu sa nu fii, chiar de te-ating pe strai –

 

Si uite-asa, sa nici nu stiu cand somnul

De veci, batand la tine-n poarta, ma va prinde,

Sa intru-un tinda, mort de viu, la Domnul,

Tinandu-mi sufletul cu mainile plapande -

 

Si sa te pipai doar atunci, pe tina,

Si-o vesnicie arde-voi asa,

Batand mereu la poarta de lumina,

Doar vei deschide poarta,

 

Altora...

 

As vrea

 

Aş vrea sa acopar cu inima mea

o lume macar, dar o inima, oare

ce intamplare ar fi sa acopere ea

doar pe tine, iubito, pe degetul mare?

 

ce bruma de roua, ce zada de nea,

ce slaba putere mereu incercata,

ce sange la lumea intreaga sa dea

cand bate abia, langa inima ta,

o inima doar, intr-o palma de fata?

 

primeste-mi inima pe inima ta,

si-nvat-o, iubito, invat-o sa bata...

 

 

 

Cutia milei

 

Să pui doar lacrimi în cutia milei;

Bănuţi de toamnă, despletite flori -

În timp ce sângele, afară, pe comori

Se va negocia, la preţul zilei -

 

Să nu pui niciodată nici-un sfanţ

Aici, lângă icoana afumată;

Lăsaţi măcar un Dumnezeu fără de plată,

Şi flori uşoare, neplătite-n pat, la danţ -

 

Atunci e-atât de lină şi pustie

Biserica în care o bătrână

Mai vede-un rest la toată lumea vie,

Un rest de flori, ce-i tremură în mână...

 

 

 

                                   Mama

 

 Suntem copiii soarelui, îmi spui -

Şi eu îmi scotocesc prin buzunare

Memoria şi silabele primare,

Te-aud, cântându-mi, mamă : "Nani, pui !…"

 

Suntem copiii mamelor, îţi spun -

Te port în lotca mea spre veşnicie,

Cum să te uit cândva, copilărie?

Cum să devin la dragoste, imun?

 

Şi uit. Puterea de-a iubi mă doare,

Puterea de-a fi slab mă umileşte,

Mă zbat în plasa vieţii ca un peşte

Şi doar din când în când în gând e soare -

 

Etern copil, dacă eşti mic sau mare,

Ce bine e să ai o mamă lângă tine,

Să nu te bea nisipuri mişcătoare,

Să-i spui: "Femeie, iată-ţi pruncul care vine…".

 

 

 

 


 

    

Acasa

                

Va invitam la un forum de discutii ortodox

Nu stinge duhul !

Acasa