Home | Mihai Eminescu | Ilarion Argatu | Ilie Cleopa | Sfantul Simeon Teologul | Sfantul Ioan din Kronstadt | Sfantul Ioan Iacob | Sf Nicolae Velimirovici | Tudor Arghezi | George Cosbuc | Parintele Arsenie Boca | Sandu Tudor | Ioanichie Balan | Radu Gyr | Ioan Alexandru | Vasile Voiculescu | Lucian Blaga | Alexandru Vlahuta | Nicolae Iorga | Valeriu Gafencu | Vasile Militaru | Traian Dorz | Ion Minulescu | Zorica Latcu | Ana Blandiana | Nichifor Crainic | Petru Dugulescu | George Toparceanu | Anonim | Alfred Mosoiu | Ioan Munteanu | Pr Lucian Grigore | Petra Cristina | Mariana Pandaru Bargau | Romanita | Mihaela Vlasin | Liviu-Florian Jianu | Remus Cretan | Daniel Turcea | Acasa

Poezie-crestina

Ilarion Argatu

parinteleargatu.jpg

           

    

         Viata monahala

 

                 de Parintele Ilarion Argatu

 

 

     Sfanta manastire cheama

  Cu glas duios de mama,

  Pe toti din lumea cea desarta

  Catre Sfanta, Sfanta Poarta...

 

  Scuturati-va de ganduri

  Si veniti in randuri, randuri.

 

  Lumea este amagire

  Cu momele inselatoare,

  Cu averi si cu mancare

  Si cu vana proslavire.

 

  A satanei lanturi multe

  Cu nimic sa nu s-asculte,

  Hai ! Veniti la mandra floare

  Unde-i pace si e soare.

 

  In iubire si-n iunire

  Cu toti cei din manastire

  Sa veniti pe o carare

  Catre Domnul in cantare.

 

  Dati razboi cu tot vrajmasul

  Antihrist ce-si tine pasul,

  Ca sa faca dezbinare

  Intre voi cu lupta mare.

  Sa va prinda-n neunire

  Sa va duca la pieire.

 

  Manastirea azi va cheama

  Cu glasul duios de mama

   Veniti, veniti toti cei iubiti 

  Din fiii mei sa va-ncalziti

  Si pe satana sa-l zdrobiti.

 

 

          Copiii mei

 

                 de Parintele Ilarion Argatu

 

      Copiii mei va vad tot singuri

  Inganand si ori la sfaturi,

  Iar cu trupul tot in friguri

  Si cu sufletu-n oftaturi.

 

  V-amintiti si voi de-o vreme

  Cand eram cu totii laolalta,

  Amintire ce s-asterne

  Din cand in cand mai

  Ziceti  tata .

 

  Copiii mei, de mult va cheama

  Glasul meu si zi si noapte,

  Vreau sa vin de buna seama

  Intre voi, dar nu se poate.

 

  Vreau sa stiu de jocul vostru

  Si de haina si de hrana,

  Si de stiti voi  Tatal nostru 

  Si de ceea ce va e mama.

 

 

              Noe

 

de Parintele Ilarion Argatu

 

    Al doilea tata al omului esti

  Ca a ta credinta pe om l-a salvat,

  Singurul drept intre cei pamanteni

  Pazitor al legii nestramutat.

 

  De aceea Cel ce stie si inima si gandul

  Si strabate vazduhul in para de foc,

  Te-a ales sa-si destainuiasca gandul

  Ce-l are lumea s-o piarda-n potop.

 

  Si ti-a dat porunca o nava sa faci,

  In ea sa se salveze doar omul cel bun,

  Si nav-ai facut-o si n-ai vrut sa taci,

  Dar taina spunand-o, lumea te crede nebun.

 

  Cantece si jocuri, betii si urgie

  Pe tot pamantul cuprinse pe om,

  De legea divina nu voia sa stie,

  Si nici sa-nteleaga ca are un Domn.

 

  Domnu-n manie cerul deschide,

  Involbureaza marea si ploua, si ploua.

  Ape dupa ape pamantul inghite

  Si ploua-ncontinuu si ploua, si ploua.

 

  Se revarsa ape si-n cale distrug

  Livezi si vii si drumuri si case,

  Fiare si oameni tot fug si tot fug,

  Mania Domnului din plin se revarsa.

 

  Se inalta apa si-acopera muntii.

  Fiarele pier si piere si omul,

  Doar nava lui Noe, doar nava credintei

  Pluteste in tihna c-o apara Domnul.

 

  Si asa, parinte Noe, pe Ararat

  Scapand cu viata o jertfa-ai adus

  Domnului Cel puternic ce viata ti-a dat

  Si-o cale spre ceruri, o cale in sus.

 

 

 

         Imparatul David

 

                    de Parintele Ilarion Argatu

 

     Viteaz cu putere de sus

  Ai fost, imparate Davide,

  Bland si drept si omului supus.

  Te pizmuiau doar veninoase omide.

 

  Gradinita ta neclintita

  Adusu-ti-a tronul pe veci,

  Precum lui Samuel soptit-a

  Cel ce este-n veci de veci.

 

  Cantarea ta vestita s-a dus

  Cu harfa si cu Psaltirea

  Pana la margini, vestind pe Iisus,

  Prin El vestind Mantuirea.

 

  In veacuri si fara de numar,

  Cu psalmi in cantec s-au alinat

  Oamenii toti, batran sau tanar.

  Ierarhi si dascali i-au cantat.

 

  Lumini si nadejde aprinde

  Psaltirea-n orbire si-ntunecare,

  E hrana care spre cer intinde

  Pe toti laolalta si pe fiecare.

 

  Slavita-i in cer si pe pamant,

  Slavita e a ta cantare

  Cu ea sa ajungem la Cel sfant,

  Ca ea e la cer inaltare.

 

  Cantarea ta este o scara

  Asemeni ciocarliei de e omul,

  Ea tot va sui fara hotare

  De-a faptele omului in rodire ca

                                     pomul.

 

 

       Ioachim si Ana

 

           de Parintele Ilarion Argatu

 

     Cine poate ca sa scrie

  A vietii curatie,

  Ce-o avura-acesti parinti

  In credinta desavarsiti.

 

  Ca prin ei Dumnezeirea

  Vointa sa si-a aratat,

  Sa aduca fericirea

  Printr-un ram de pom uscat.

 

  La batranete o nascura

  Pe micuta, zis Maria

  Si-n Biserica-o crescura

  Si prin ea veni Mesia.

 

 

       Fecioara Maria

 

           de Parintele Ilarion Argatu

 

    Dintre fecioare pe pamant

  Numai tu esti ca lumina,

  Ca ai nascut pe Iisus Cel Sfant,

  Fara sa stii ce este vina.

 

  Si fecioarelor ce vor

  Sa fie mirese a lui Iisus,

  Tu le vii in ajutor.

  Ca s-ajunga si ele sus.

 

  O, Fecioara, multa lume

  De necazuri ai scapat ;

  Scapa pe fecioare-anume

  De al trupului pacat.

 

 

        Am o mama

 

               de Parintele Ilarion Argatu

 

     Am o mama pentru mine

  Ce se roaga orisicand,

  Ca sa imi dea spor cu bine

  Fiul ei cel bun si bland.

 

  Ea e Sfanta Nascatoare,

  Ce nascut-a pe Iisus,

  Frumoasa si iubitoare,

  Ea-i mama cerului de sus.

 

  Ea ne iubeste ca pe Fiu-I

  Ce-l tinu copil in brate,

  Rugatoare la tot viul

  Tuturor ne da povata.

 

  Cine-i cere ajutorul

  Cu grabire ea i-l da,

  Ca cu ea-i Mantuitorul

  Si ce-i cere, tot ii da.

 

            Mama sfanta

 

                     de Parintele Ilarion Argatu

 

      O, mama Sfanta,

  Mama a lui Iisus,

  Graiul meu canta

  Catre Tine sus.

 

  Cu iubirea cerem

  Sa-L rogi pe Fiul Tau

  Sa vada  cum fierbem

  In lupta cu cel rau.

 

  Spinii si rusinea

  Avem in blestem,

  In inimi rugina,

  Si spre cer plangem.

 

  Mila, Prea-ndurata,

  S-avem de la Tine,

  Ca la judecata

  Raspuns s-avem de bine.

 

  In desert sa iasa

  Demonii cu vina,

  Si-n gradin-aleasa

  S-avem si noi gradina.

 

  Si cu bucurie

  Sa privim spre Tine,

  S-avem mereu vie

  Fapta Ta de bine.

 

  Omul, pamanteanul,

  Singur nu se-ndreapta,

  Daca nu cu-aleanul

  Mama lui nu-l poarta.

 

  Noi pe Tine daca

  Te avem oricand,

  De la Fiu iertare

  Te rugam s-o ceri curand.

 

  El cu mila iarta

  Glasul tau de cere

  Si prin Tine poarta

  Avem spre mangaiere.

 

 

 

       Cu tine Preacurata

 

              de Parintele Ilarion Argatu

 

      Cu Tine vreau sa port necazul

  Zilelor de pribegie.

  Se potoleste mereu talazul

  Cand se rascoala-n vijelie.

 

  Ca de la Tine am putere

  Sa merg pe cale fara spaima,

  Sa fac alean dintr-o durere,

  Sa rabd cand altii ma defaima.

 

  Cu Tine Preacurata Mama,

  Il ai mereu-mereu in seama,

  Si-i arati cale-mparatiei.

 

  Ca esti curata intru tot

  Nascut-ai pe Iisus Hristos,

  Si patimile ca pe-un mort

  Le-ai coborat tot mai prejos.

 

  De-aceea ruga mea iti cere

  Sa-mi fii mereu Tu ajutorul,

  Sa-l vad la Sfanta Inviere

  Pe Fiul Tau Mantuitorul.

 

Intrarea Sfintei Fecioare in Biserica

 

         de Parintele Ilarion Argatu

 

Astazi mama Ta se duce

Sa te dea lui Dumnezeu,

Pe cararea cea mai dulce.

La trei ani e totusi greu.

 

Ca de azi cararea-n lume

Spre lumina se facu,

Dumnezeu cu gand anume

Omenirii Te dadu.

 

Cea mai sfanta, mai curata

In locasul lui sa cresti,

Intre ingeri ziua toata

Si-n taine Dumnezeiesti.

 

Sa ai ravna-n rugaciune,

Foc sa scanteie scantei,

Pe demoni sa-i faci taciune,

De Tine sa fuga ei.

 

In Scriptura cunostinta

Sa cunosti lucrarea lui,

Sa te umpli de credinta

Sa fii calea Domnului.

 

Si-ai primit tot hrana sfanta

Ce prin ingeri ti-a venit,

Lumea tot mereu cuvanta

Ca-n altar asa-i trait.

 

Si asa ca o faclie

In trup si suflet tu ai fost,

Si cu cheie fecioria,

Lumii i-ai deschis un rost.

 

    Iosif Logodnicul

 

        de Parintele Ilarion Argatu

 

Cine ar putea sa spuna

Om asa de drept si sfant,

Cu asa o viata buna

Ca Iosif, dulce cuvant ?

 

Caci curata o luase,

Hotarat sa o pazeasca,

Cum sinedriului i-o dase

Pe Fecioara cea Domneasca.

 

Cate griji nu isi luase,

Cate temeri n-I gasise,

Cand copil la ea aflase,

Far’sa stie cum venise.

 

De pacat sa o vadeasca

Dupa lege s-o omoare,

Nu putea sa ingereasca,

Mila-n el punea hotare.

 

Ca s-o tina cu pacatul

Nu putea sa vietuiasca,

Dar ca sa nu afle satul

Se gandi s-o paraseasca.

 

Insa cerul, o solie,

Chiar prin ingeri ii trimise

Ca-ntru deplina feciorie

Prunc in ea se zamislise.

 

Si asa primi sa fie

Si logodnic, dar si tata

Celui ce avea sa vie

Sa mantuiasca lumea toata.

 

 

 

 

 

     Solomon

 

        de Parintele Ilarion Argatu

 

Fruct al intelepciunii divine

Ai cerut sa fii Solomon.

Sa fii demn cum se cuvine

In locul sfantului Sion.

 

N-ai cerut tu de la Domnul

Bogatii si alte daruri,

Ci iubind smerit Sionul

Ai cerut pe cel mai mare din haruri.

 

Ruga ta scrisa la ceruri

Si ca picuri mari de roua,

De la cer in multe feluri

Daruit ai fost spre o viata noua.

 

Si de la marginile lumii,

Soli venit-au cu daruri

La a ta fantana-a intelepciunii

Insetati de-a intelepciunii haruri.

 

Si toata aveerea ce-a mai ramas

De la David tatal spre proslavire,

La templul Domnului i-ai facut

                                    ravas

Si l-ai inaltat cu daruire.

 

L-ai facut azi o minune

Cum nu fuse-n tot pamantul,

Ca sa stea un vesnic nume

Hristos Fiul si cuvantul.

 

 

   Iisus copil

 

         de Parintele Ilarion Argatu

 

Copil fuse si Iisus

Dupa cum si noi suntem,

Mult cuminte si supus

Astfel si noi il credem.

 

Parintii si-i respecta

Cu-ascultare si smerit

Rugaciuni multe-invata

Si era de ei iubit.

 

Inca-n vorba inteleapta

Cu vecinii el grai,

Si in vorba, si in fapta

El pe toti ii ului.

 

Pentru care cu iubire

Mult a fost iubit de toti,

Pana-ajunse-n rastignire

Sa se afle printre morti.

 

 

   Minunile copilului Iisus

 

            de Parintele Ilarion Argatu

 

Copil fiind Iisus

Minuni multe a facut,

Cum de altfel a si spus

Lumea care l-a vazut.

 

Astfel,  cand juca de nunta,

Pe mireasa o musca

Un sarpe-ascuns sub piatra

Si muri biata fata.

 

Iar copiii fug de zor

Pe la case sa dea veste,

Vin parinti si mult popor

Si vazura c-asa este.

 

Iisus doar un cuvant

A rostit si biata fata

Ridicandu-se de la pamant

Si pe data fu inviata.

 

Spaima pe toti ii cuprinse

Vestea-ndata se lati.

Cine e Iisus copilul ?

Oamenii-ncep a gandi.

 

Alta data la vopsit

Toate culorile laolalta,

In cazan le-a risipit

Si Maica-L lua la cearta.

 

Si cu mana-n apa fiarta

Le lua pe rand Iisus

Fiecare fel in parte

Si deoparte El le-a pus.

 

Alta data El un lemn taie

Mai scurt decat trebuia.

Si certandu-L al sau tata

Lungi lemnu-n mana Sa.

 

Iar apa unui izvor

O aduse de departe

Pana-acasa sub pridvor,

Mangaind-o ca un frate.

 

Pana azi acel izvor

Sta sub prispa marturie,

Ca Iisus e Creator

Intru Tatal din vecie.

 

 

       Sfantul Duh

 

               (I)

 

            de Parintele Ilarion Argatu

 

Sfantul pogoara azi

In limbi de foc pe ucenici,

Din reci, pe toti ii face calzi

Si lui Iisus, scumpi mucenici.

 

Sa mearga-n lume predicand

Credinta-n el si cu botezul,

O cale noua lumii dand

Sa-mplineasca prin ei crezul.

 

Cu Sfantul Duh mereu a fost

Primind de toate cum le dase,

Ca tot necazul are rost

Sa rabde lumea, o-nvatase.

 

Batai si foame, schingiuiri,

Ocari si temnite tot fuse,

La-mparatii tot prabusiri

Pe veci, pe veci mereu opuse.

 

In locul idolilor ridicau

Prea sfanta cruce spre-nchinare,

Si imnuri, imnuri tot cantau

Domnului in slava mare.

 

Si pana astazi este-n lume

Putere dand la cel ce cere.

De vrea sa creada-n sfantul nume

Sa-l poarte-n lume cu placere.

 

Sfantul Duh in limbi de foc

Arde-n lume pagania.

La credinta face loc

Sus in cer imparatia.

 

 

      

 

   Sfantul Duh

 

           (II)

 

          de Parintele Ilarion Argatu

 

O putere minunata

Sfantul Duh in lume este.

Ca-ntru El in lumea toata

Viata se salasluieste.

 

Da suflarea-n mic si mare,

O mentine cat voieste,

Da si zel si-mbarbatare

Pana floarea se-nfloreste.

 

Intru El frumosu-n lume

Se-mplineste inspre slava,

Lui Hristos si al lui nume

Cel ce-I vesnic, o podoaba.

 

Intru el credinta creste

Si Biserica se-nalta

Omul bun se mantuieste,

Cerul nou ii da povata.

 

De aceea cu slavire

Azi se canta pogorarea,

Cand cu limbi de foc inseamna

Pe apostolii de seama.

 

 

     Apostolii

           

          de Parintele Ilarion Argatu

 

Andrei, Petru fura frati,

Ioan, Iacob, tot la fel.

Ei de-un gand au fost purtati,

De-o credinta si de-un tel.

 

Filip, Toma si Matei,

Iacob, Simon si Tadeu,

Cum si un Vartolomeu

Si cu Iuda omul rau.

 

Pe acestia i-a ales

Ca sa-I fie lui urmasi.

Si tot roade au cules,

Far’de Iuda cel vrajmas.

 

Acel Iuda, cel vandut,

Moartea-n salcii si-a gasit,

Dupa fapta ce-o facu

Pe Iisus de-a rastignit.

 

Iar in locu-i a ales

Pe Matei, l-a tras la sorti,

Precum duhul l-a ales

Ca sa bata pe la porti.

 

Si cu toii au plecat

Prin cea lume de-au vestit

Pe Iisus cel inviat

Care-n ceruri s-a suit.

 

Si sfarsitul de martir

L-au luat cu totii-n sir.

 

     

    

 

   Care-i temelia pusa

 

         de Parintele Ilarion Argatu

 

Care-i temelia pusa

In credinta lui Iisus,

Oare averea cu sarg stransa

Oare rangul cel de sus?

Prima piatra-i saracia

Intru care a trait

Iar a doua-i fecioria

Pana ce a adormit,

Iar a treia-i predicarea

Si cu ruga la un loc.

Lumii dand tot vindecarea.

Iar la urma a fost zidirea

In suprema suferinta,

Ca s-aduca bucuria

Celor cu dreapta credinta.

Toate aceste pietre scumpe

De le ai la temelie,

Harul Domnului te umple

De comori si bucurie.

 

 

          Postul

 

            de Parintele Ilarion Argatu

 

Hai crestine tine minte

Sa nu dai uitarii,

C-am sa-ti spun ceva cuvinte

Despre ispita mancarii.

 

Toate lucrurile-n lume

Pentru om sunt date toate,

Omul dar sa stie anume

Sa le ia fara pacate.

 

Lege intru toate este.

Chiar venirea ta pe lume,

Lege este, nu-i poveste

Nici in rele nici in bune.

 

Sa mananci ca sa-ti duci viata

Este-un lucru de valoare,

Sa mananci ca sa-ti pierzi viata

E-o fapta pagubitoare.

 

Orice hrana o duci la gura

Dulce acra-i randuita,

Sa o iei dar cu masura

Si la vreme potrivita.

 

Nici o lege nu iti spune

Ca sa rabzi de nemancare,

Numai-ncearca de iti spune

Doar un fel ca gustu-i mare.

 

Postu-i bun intotdeauna

Ca te-nvata cupanit,

Si iti merge traiul una

Dupa cum ti l-ai dorit.

 

Cel ce postul tine-n seama

Sanatos e si ferit,

De noi si mai cu seama

Are tot ce si-a dorit.

 

Cel ce merge pe de-alaturi

Boala, scarba, doctori are,

Si-o sa fie dat in laturi

Si nici loc in ceruri n-are.

 

 

         Rabdarea

 

                   de Parintele Ilarion Argatu

  

            (I)

 

Nu ravni sa faci vreun rau

Ca te vede Dumnezeu.

Daca rabzi mai bine faci

Ca asa cu El te-mpaci.

 

Ca si El in suferinta

A rabdat intr-o tacere,

Ca avea mereu credinta

C-asa-I calea de placere.

 

Ca prin lume nedreptatea

Mereu creste tot cu omul,

Intre frate si chiar frate

Cum tulpina e cu pomul.

 

 

  Rabdarea

 

      de Parintele Ilarion Argatu

 

 

(II)

 

 

O furtuna se ivi

‘N-al meu suflet intr-o zi,

Ca sa puna prabusire

Intru toata-a mea zidire.

 

Dar veni atunci rabdarea

Si-mi aduse-mbarbatarea,

Si cu ea am biruit,

Cale buna-am dobandit.

 

Sfanta Impartasanie

 

         de Parintele Ilarion Argatu

 

Cea mai sfanta dintre hrane,

Cea mai sfanta dintre toate

Este cea cantata-n strane

Ca-n Putere, orice poate.

 

E venita chiar din cer

Cu Iisus, de El adusa,

Si le da celor ce cer

Cu credinciosie aprinsa.

 

Cel ce-o ia cu credinta

Cu Iisus, de El adusa,

Si le da celor ce cer

Cu credinciosie aprinsa.

 

Dar si trupul il mentine

In putere tot mai bun.

Este calea ce convine

Sa se schimbe El din lut.

 

Sfanta hrana, da-mi tot harul

Cat in lume sa petrec,

Sa te am mereu ca jarul

Pan’grumazul o sa-l plec.

 

Ce eu stiu ca-i biruinta

Pentru cer o cale noua,

Fa-ma dar sa am silinta

Si pe suflet numai roua.

 

      Milostenia

 

               de Parintele Ilarion Argatu

 

Milostenia-i o cetate

Intarita in razboaie,

Demonilor face parte

Nu de suflet, ci gunoaie.

 

Milostenia e calea

De lumina inspre cer,

Pe pamant alunga jalea

Intru multe mangaieri.

 

Milostenia-i biruinta

Si pacatelor sfarsit,

Tu iubeste-o cu credinta

Cum Iisus ne-a poruncit.

 

Milostenia nu te las

Pe pamant intru ispite,

Ci te-mbraca-n haina aleasa,

Te ridica dintre vite.

 

Milostenia-i fericire

Pentru omun-n saracie,

Si-ntru dreapta proslavire

Catre cer curat te-mbie.

 

Milostenia-i stiinta,

Intelepciune nepatrunsa,

Si din a Cerului vointa

In viata omului e pusa.

 

Milostenia e insotitoare

Sufletului ce-o iubeste

Si-l tot scapa din stramtoare

Cand pe altii miluieste.

 

Milostenia e inaltare

Catre cer si stralucire

In a fetii ce o are

Si o imparte cu iubire.

 

Sfanta Impartasanie

 

          (II)

 

           de Parintele Ilarion Argatu

 

Ce mai Masa scumpa la suflet,

Ce mai bautura aleasa,

Nicicand nu poate un cuget

Sa zica de Cina Masa.

 

Care om cu minte sa fie

Sa-nteleaga darul ?

Paine si vin spre vesnicie

In trup este si Harul.

 

Painea si vinul in gura,

Si-n suflet Dumnezeirea

Are a trupului zgura

Si demonii-si aflat pieirea.

 

Trupul lui Iisus primit,

Trupul ce-a cunoscut rastignirea,

Cine la curatenie l-a primit,

Cu El primeste Mantuirea.

 

Ne cheama la El, ne-mbie

Sa-i luam trupul ca dar.

O cale mai buna nimeni nu stie

Sa stinga al greselilor jar.

 

Prin El fii ai luminii vom fi,

Fii ai Dumnezeirii,

Si vesnic prin El om trai

In locul sfant al fericirii.

 

     Sfantul mir

 

 

               de Parintele Ilarion Argatu

 

Care-i tara cea bogata

Careia sa-I fie spusa

Ca e-n toate-mbelsugata

De nimic nu duce lipsa ?

 

De-i bogata-n pietre scumpe

Poate aur ii lipseste

Sau poate-n matasuri suple,

Canepa poate-o doreste.

 

Orice lucru-si are locul

Si se stie unde este,

Insa mirul e ca focul,

Locul lui nu se gaseste.

 

Pe pamant de-l cati sa fie

El in cer isi spune glasul

Cati in cer si-atunci te-mbie

Pe pamant sa-i afli pasul.

 

Cati pamantul si iti spune

Ca in aer locuieste,

Iara aerul iti spune

Ca-n sfintenie se sfinteste.

 

Duhul Sfant cu Stapanirea

In putere il sfinteste,

Ca s-aduca fericirea

Celuia ce il doreste.

 

La botez desavarsirea

Bunei credinte el o face,

Ca sa aiba-mpartasire

Cel ce-n lume face pace.

 

Preotia, arhieria,

Cu sfant mir se tot sfinteste.

 

   Fericirea-n casnicie

 

        de Parintele Ilarion Argatu

 

Fericirea-n casnicie

Nu e ceea ce-o face omul,

Ci e cea din vesnicie

Ce ne-a harazit-o Domnul.

 

E viata de rodire

De prunci multi, de fapte bune,

Intru care tot iubire

Sa gaseasca  omul anume.

 

Prin aceasta ia arvuna

Pentru cer si vesnicie,

Nu desfraul, nu minciuna,

Nici ospete, sindrofie.

 

Nu curvia si nici lenea,

Si nici haina cu mandrie

Sa nu porti, de-ti este vrerea

Sa traiesti cu veselie.

 

Ca acestea sunt straine,

De-al vietii scop in lume

Si te face ca pe-un caine,

Far’de lege-n drum ti-o pune.

 

Esit dusman pe totdeauna

Celui care Te-a zidit,

Ca prin ele dai arvuna

Vrajmasului inrait.

 

Cine-n lume ingrijeste

De copii, de cel sarac,

In cer isi agoniseste

Vesnicia dupa plac.

 

    Inapoi la curatie

 

               de Parintele Ilarion Argatu

 

Bucurie este-n casa

Cand un prunc vine pe lume,

De la cea ce fu mireasa

Si-l purta cu falnic nume.

 

Ieri mireasa, astazi mama,

Amandoua sunt de pret,

Desi-n lume, mai cu seama,

Sunt privite cu dispret.

 

Nu e cinste, nu-i rusine,

Sa se tina tot curate,

Cad mereu in multe vine

Si-n multime de pacate.

 

Cele ce fura mandrie

A credintei ziditoare,

Azi se scalda cu trufie

In pacatul cel mai mare.

 

Mama, tatal si feciorul

Impreuna sunt pe cale,

Si le-aluneca piciorul

Inspre trista vale-jale.

 

Cum sa fie luminata

Lumea prin credinta ?

Daca Legea e calcata

Si spre rele-si da silinta?

 

Cum sa fie sanatate

Si o viata si mai lunga ?

Daca lumea-n golatate

Tot se zbate sa ajunga.

 

Inapoi la curatie !

Primeniti tot prin iubire :

Feciorie, cununie,

Dupa-a Cerului voire.

 

 

 

  Sfantul Botez

 

             de Parintele Ilarion Argatu

 

Ce-i botezul ? Curatire

De pacatul stramosesc

Ca sa fiu dar primire

In lacasul cel ceresc.

 

El e poarta de intrare

Pentru tanar si batran,

Si Iisus la fiecare

Sa ne fie bland Stapan.

 

El e haina luminoasa

Ce-o avuse candva omul,

Ca si ingerii voioasa

Si-o poarta precum si Domnul.

 

Prin Botez primim credinta,

Ceas de Sfanta mantuire,

De avem mereu vointa

Pentru fapte si iubire.

 

Intru el si vesnicie

Dobandeste orice om,

De-i purtat in curatie

Si pe Domnul il urmam.

 

Cel ce cade din credinta

Nu mai are nici Botezul

Unde nu e pocainta,

Roada nu rodeste crezul.

 

Asadar intru iubire

Sa-l pastram in curatie,

Dar s-avem de mantuire

Pe cereasca Imparatie.

  

 

        Spovedania

 

           de Parintele Ilarion Argatu

 

Am primit in preotie

Cam ce are mai de seama

Si-am luat la rand ca-n vie,

Ca sa iau tot bine-n seama.

 

Slujba am luat-o-ntai,

Si-am privit-o in tacere,

Si mi-am zis ca mai intai,

Slujba are predicare.

 

Dar uitasem predicarea

Ce poporul adunase.

Si-am vazut ca fiecare

Prin cuvant se inaltase.

 

De aceea mi-am tot zis

Predica sa fie-ntai,

Si hotarat eu am promis

Sa-mi fie lucru-n capatai.

 

Si vazandu-mi de-al meu drum

In iubire ma tineam,

Nici tu ceata, nici tu fum,

Cu lumina, luminam.

 

Si veni o vreme noua,

Alta cale sa incep,

Spovedania ca pe roua,

Bob cu bob incep sa-ntreb.

 

De pacatul ce-l facuse

Il intreb cu de-amanuntul.

Si mirat se tot temuse,

Si cu greu rostea cuvantul.

 

Dar rabdarea am avut

Ca sa stau pe rand cu toti,

Si atunci am priceput

Ca cei vii erau ca mortii.

 

Si ajunse cu mirare

La pacatele uitate,

Si veneau in frica mare

Sa le spuna-n rand pe toate.

 

Chiar la trup de-mpartasit

Un pacat ce-l mai facuse,

Omul l-a marturisit

Si lumina il ajunse.

 

Dupa care cu dreptate

Am socotit ca mai intai,

In Taina Preotiei inalte

Spovedania-I capatai.

 

Ea descuie ce nu poate

Nici o cheie sa descuie

Si dezleaga spre cetate

Sufletul curat il suie.

 

Numai ea mereu dureaza,

Locu-ntai ei se cuvine,

Ca pe om il lumineaza,

Il adapa si-i da paine.

 

Numai ea curat tot face

Trup si suflet de-orice tina,

Si printr-insa sfanta pace

Ne sloboade de-orice vina.

 

Numai ea mentine turma

Tot curata si pazita

Si vrajmasu-i pierde urma

Si nu poate fi gasita.

 

Numai ea descuie Raiul,

Ca talharului de pe cruce

Si zdrobeste chinul, vaiul

Prin Iisus cel bland si dulce.

 

 

      Minciuna

 

             de Parintele Ilarion Argatu

 

Nu, minciuna niciodata

Sa n-o spui, copil iubit,

Ca satana vine-ndata

Si-al tau suflet l-a rapit.

 

Ca minciuna ca atare

Este-a lui precum s-a spus,

Adevarul e mai tare

Si cu el este Iisus.

 

De Iisus de ai iubire

Adevarul vei vorbi,

La Iisus o rasplatire

Multa tu vei dobandi.

 

C-adevarul da lumina

Nu roseste niciodata,

Doar minciuna te intina

Si ti-e fata tot patata.

 

Si minciuna de-o iubesti,

Il iubesti tu pe satan,

Si in iad te pomenesti

Unde-i chinul cel amar.

 

Acasa

                

Va invitam la un forum de discutii ortodox

Nu stinge duhul !

Acasa