Home | Mihai Eminescu | Ilarion Argatu | Ilie Cleopa | Sfantul Simeon Teologul | Sfantul Ioan din Kronstadt | Sfantul Ioan Iacob | Sf Nicolae Velimirovici | Tudor Arghezi | George Cosbuc | Parintele Arsenie Boca | Sandu Tudor | Ioanichie Balan | Radu Gyr | Ioan Alexandru | Vasile Voiculescu | Lucian Blaga | Alexandru Vlahuta | Nicolae Iorga | Valeriu Gafencu | Vasile Militaru | Traian Dorz | Ion Minulescu | Zorica Latcu | Ana Blandiana | Nichifor Crainic | Petru Dugulescu | George Toparceanu | Anonim | Alfred Mosoiu | Ioan Munteanu | Pr Lucian Grigore | Petra Cristina | Mariana Pandaru Bargau | Romanita | Mihaela Vlasin | Liviu-Florian Jianu | Remus Cretan | Daniel Turcea | Acasa

Poezie-crestina

Anonim

           

    

Priveste-ti sufletul, crestine!

 

                         de anonim


Priveste-ti sufletul, crestine,
Si vezi ce ai mai bun in tine
Si vezi cui tu esti dator
Pentru prezent, trecut si viitor.

Si vezi cata rabdare a avut,
Cata mila cu tine s-a facut,
Iar tu in faradelegi ai vietuit,
Dar uita-te cat te-a iubit.

Priveste-ti sufletul si ai sa-l vezi plangand,
Trist, mai trist ca orisicand,
Sa-l vezi cat a suferit,
Cat de mult l-ai ponegrit.

Prin faptele cele murdare
Si ingerul cel bun dispare,
Ramane-n urma
Si priveste-n zare.

Dar priveste-ti sufletul, crestine,
Sa vezi cat ai pierdut in lume
Intoarce-te pe calea buna
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna.

Caci singur ai sa te-amagesti
Iar pe calea rea mereu ai sa pasesti.
Dar deschide-ti inima, crestine,
Si vezi cum plange sufletul in tine!

 

 

 

Calatori spre vesnicie

                        de anonim

 


Viata aceasta de pe pamant
Noi o petrecem alergand,
Alergand spre vesnicie,
Unde numai bine sa ne fie.

Dar sa privim la viata asta trecatoare,
Caci ea multe curse ascunse are.
Ea este plina de desertaciuni
Si multi cadem in plasa de pe-acum.

Lumea acesta trecatoare si desarta
Multe dulceti intr-insa poarta
Si ne face dansa uneori,
Sa uitam ca suntem trecatori.

In calatoria cea spre vesnicie
Multe fiinte si materii ne cer prietenie,
Dar prietenii fara folos,
Caci drumurile lor nu duc catre Hristos.

Cand va veni si-al vesniciei ceas suprem,
Prieteniile ne vor parasi, dar sa vedem:
Caci unele ne duc pana la poarta (averea)
Iar altele pana la groapa...(rudele)

Sa nu uitam, ca noi calatorim
Spre vesnicie pasul noi marim,
Deci prieteniile noastre in lume
Sa fie doar faptele bune.

 

 

 

 

Multi chemati, putini alesi

 

                      de anonim


Prin taina Sfantului Botez
Toti pruncii sunt chemati, dar vezi,
Ca nu toti in puritate traiesc
Si prea putini se mantuiesc.

Prin Botez toti suntem chemati la mantuire,
La viata curata si vesnica mostenire,
La o viata frumoasa si fericita
Dar prea putini o castiga.

"Ma lepad" se spune la Botez,
"De satana si pe Domnul urmez".
Dar multi incalca fagaduinta
Si isi schimba si credinta.

Deci multi chemati au fost si sunt,
Dar putini urmeaza Domnului prea Sfant.
Caci numele de crestini in zadar primim,
Daca viata nu ne-o sfintim.

 

 

          Important

 

                   de anonim


Nu important e unde te-ai nascut,
Nu important e unde ai crescut,
Ci important e sufletul tau
Si unde va merge, la bine sau la rau.

Nu importanta e cariera ta
Nu importanta e frumusetea ta,
Ci important si mai presus
Este sufletul si gandul ajuns.

Nu importanta e bogatia ta,
Nu impotanta e meseria ta,
Ci important in lumea asta e
Felul cum te pregatesti de vesnicie.

 

 

     

Fericirea pe pamant

 

                        de anonim


Multi oameni din care-am cunoscut,
Vroiau sa stie unde-i fericirea pe pamant.
Ei spuneau ca in zadar au cautat,
Ca de marea fericire nu au dat.

Iar acum crestini luati aminte
Caci fericirea pe pamant se simte,
Nu se cumpara sau vinde,
Ci ea doar, ea doar se simte.

Deci acesta fericire pamanteasca
Este o suprema multumire sufleteasca.
Este o multumire a sufletului tau
Cand simti ca te-ai indepartat de rau.

Iar aceasta fericire o poate avea
Si-un copil, si-o batranea,
Si-un taran, si-un imparat, si-un servitor,
Si-um scriitor, si-un militar, si-un cersetor.

Dar la aceasta unica si suprema fericire
Se ajunge numai prin desavarsire,
Prin urmarea cuvantului si sfatului bun
Veti gasi al fericirii dulce drum.

 

 

Moartea celor ce au fugit de umilinta

 

                         de anonim


Boala a ucis orice speranta.
Viata atarna de un fir de ata.
A ramas doar trupul si sufletul golit.
Ranile apasa adanc pe sufletul istovit.
Imprejur tot mai des jale, jale,
Demonii pe langa suflet dau tarcoale.

Ma iau dupa Domnul la deal printre spini
Si spinii ma zgarie... rai si straini.
Pornesc in cautarea binelui,
Caut linistea trupului si a sufletului.
Patima veche din nou ma indeamna
La pacate, la rele, la teama...
Dar constiinta ma tine legata,
Pasesc pe o noua planeta, straina, imensa si lata.

Astept intr-un loc, unde mi se pare
Multa zarva si muzica de chitare.
Cand intunericul va domni si soarele va dispare,
In aceasta zarva mare,
Multi demoni din intuneric vor apare...

Spun Domnului ca mi-i mila si-mi face semn sa rabd.
Ametitoare muzica, ce ademenitor rasuni!
Ma simt legata prin mila de sufletele care pier
In acest loc de muzica si mister...

O adiere tarzie pluteste-n vale
Ce inspaimantatoare seara este-n univers!
Muzica rasuna din ce in ce mai tare,
Ma simt vinovata. De ce-am purces?

Ca pe-un altar sufletele se pierd in nestiinta,
Si stelele cad din bolta de pe cer.
Vai, cum au fugit de umilinta!
Acum se vor chinui in tacere si mister!

Sufletele se aratau si se opreau,
Privind in jur invidios.
Numai la dans gandul aveau,
Mergand incetul si sfios.
In ochii lor se deslusea
Ceva straniu si nelamurit.
Stiam ca vor muri si rau o sa le para.
Mi se parea ca retraiesc un mit...
Simteam tristetea sufletului iara.
De sus lumina palida lunara
Domnea umila parca si straina.
Vai, cum doream pentru a "n"-oara,
Sufletele la umilinta sa revina.

Dar vaile vuira. Cazute in genunchi
Privirea-si inaltase spre cerul mult sublim,
Dar a fost prea tarziu, prea tarziu.
O pasare maiastra zborul si-l luase
Si sufletele s-au dus in chinul vesnic.
Lasand amintiri triste si sfioase.
Nedumerita priveam ingrozitor,
Acea scena sfasietoare
Si-am tresarit cand negrul spirit rau,
Mi-a aratat locurile chinuitoare.

Spun Domnului ca mi-i mila, si-mi face semn sa plang
Ametitoare muzica ce-ntortochiat rasuni.
Ma simt legat prin mila, de sufletele ce s-au stins,
La ceasu-acesta negru si constrans...
Caci legea sacra nu au respectat-o
Si nebuneste ei au incalcat-o...
Prilejul reintoarcerii ei au avut,
Dar numai ca n-au vrut.

Acum ei drumul greu urmeaza
Si soarele si luna lacrimeaza,
Caci multe suflete s-au dus,
Vai! cat de multe, drumu acesta au parcurs.

Ce-i viata? Mi-e mila! Vreau sa traiesc si-as vrea...
Tu iarta-ma Stapana, Tu Sfanta Doamna mea
Mi-e mila. Ce dureroasa este viata!... Si cat de trecatoare.
Plang. Ce gandesc oamenii? Traiesc plangand. Traiesc!..

 

Acasa

                

Va invitam la un forum de discutii ortodox

Nu stinge duhul !

Acasa