Home | Mihai Eminescu | Ilarion Argatu | Ilie Cleopa | Sfantul Simeon Teologul | Sfantul Ioan din Kronstadt | Sfantul Ioan Iacob | Sf Nicolae Velimirovici | Tudor Arghezi | George Cosbuc | Parintele Arsenie Boca | Sandu Tudor | Ioanichie Balan | Radu Gyr | Ioan Alexandru | Vasile Voiculescu | Lucian Blaga | Alexandru Vlahuta | Nicolae Iorga | Valeriu Gafencu | Vasile Militaru | Traian Dorz | Ion Minulescu | Zorica Latcu | Ana Blandiana | Nichifor Crainic | Petru Dugulescu | George Toparceanu | Anonim | Alfred Mosoiu | Ioan Munteanu | Pr Lucian Grigore | Petra Cristina | Mariana Pandaru Bargau | Romanita | Mihaela Vlasin | Liviu-Florian Jianu | Remus Cretan | Daniel Turcea | Acasa

Poezie-crestina

Sandu Tudor

sandutudor.jpg

           

    

 

      Vorba din vis

              de Parintele Sandu Tudor

 

    Atipesc, la ceasul de hodina,

  florile si fiarele 'mpreuna.

  Linul suflu fara de lumina

  prin tulpini si trupuri se ingana.

 

  Somnul lor usor se 'nfrigureaza,

  tresarit se tese 'n picotire.

  Intre gene si pe frunze teama treaza

  joaca insomnarea lor subtire.

 

  Singura faptura omeneasca,

  fiindca e cuvantatoare gura,

  chiar din adormirea ei trupeasca

  face talc de mare ghicitura.

 

  Bate visu 'n inima de om

  ca o apa de pe lumea ceealalta.

  Din adanc oglinzile de somn

  se ridica spre vedenie inalta.

 

  Vezi launtric par 'ca in afara

  fata lumii cea nebanuita,

  bucuria cea de-a-doua-oara

  peste noapte ochilor ivita.

 

  Cresc minuni si nu te mai uimesti.

  crezi ca sunt acele ce n 'au fost,

  si pornit de-avant vrei sa graiesti

  un cuvant sonor cu-anume rost.

 

  Gura insa-ti sta de rece piatra,

  din trup stins se sbate proorocul;

  dar, lumina 'n cenuseata 'n vatra.

  cugetul zbucnin 'naripa focul.

 

  Si-ti rostesti tu vorba, fara sunet,

  fara de ajutorinta gurii.

  In ecou launtric ca de tunet

  trec prin tine semnele scripturii.

 

 

 

 

     

 

 

 

    Am auzit cantecul pasarii unice

 

                (ultima poezie a lui Sandu Tudor)

                 

  Dimineata, la ceasul rugaciunii,

  când pe ramuri sta înca proaspata roua,

  am auzit lânga mine cântecul pasarii unice.

  Iata! se înalta asa de minunat, asa de limpede,

  si rasuna în atâta ecou încât pare ca lumea,

  marea si larga Lume, toata îl asculta,

  firea toata îl aude si îi raspunde,

  îl aude si-l însoteste pâna sus de tot,

                                           la Dumnezeu.

  

  Privesc, pe mladita unei ramuri,

  într-o picatura limpede de roua

  si ascult cântecul de lumina al pasarii.

 

 În linistea lunga a clipei acesteia atât de înalte,

 fara voie îmi închipui bucuria cereasca;

 fara de voie o descopar acum,

 în pacea starii de rugaciune la care ma aflu

 si care ma stapâneste deplin.

 

  O descopar nu ca o oprire si înecare în simtire,

  nu ca o pierdere a uitarii de sine în extaz,

  ci ca o ascutime de înteles trait, limpede si curat,

  ca o necurmata si nemarginita suire, tot mai

                                                         apropiata,

  tot mai crescuta – la inima cea tainica si sfânta

                                                     a Domnului.

 

 

Acasa

                

Va invitam la un forum de discutii ortodox

Nu stinge duhul !

Acasa