Home | Mihai Eminescu | Ilarion Argatu | Ilie Cleopa | Sfantul Simeon Teologul | Sfantul Ioan din Kronstadt | Sfantul Ioan Iacob | Sf Nicolae Velimirovici | Tudor Arghezi | George Cosbuc | Parintele Arsenie Boca | Sandu Tudor | Ioanichie Balan | Radu Gyr | Ioan Alexandru | Vasile Voiculescu | Lucian Blaga | Alexandru Vlahuta | Nicolae Iorga | Valeriu Gafencu | Vasile Militaru | Traian Dorz | Ion Minulescu | Zorica Latcu | Ana Blandiana | Nichifor Crainic | Petru Dugulescu | George Toparceanu | Anonim | Alfred Mosoiu | Ioan Munteanu | Pr Lucian Grigore | Petra Cristina | Mariana Pandaru Bargau | Romanita | Mihaela Vlasin | Liviu-Florian Jianu | Remus Cretan | Daniel Turcea | Acasa

Poezie-crestina

Valeriu Gafencu

gafencu.jpg

           

    

 

      Imn al Invierii

 

              de Valeriu Gafencu

 

    Va cheama Domnul slavei la lumina,
  Va cheama mucenicii-n vesnicii,
  Fortificati biserica crestina
  Cu pietre vii zidite-n temelii.

  Sa creasca-n inimile voastre
  Un om nascut din nou armonios,
  Pe sufletele voastre sa se-mplante
  Pecetea Domnului Iisus Hristos.

  Un clopot tainic miezul noptii bate
  Si Iisus coboara pe pamant;
  Din piepturile noastre-nsangerate
  Rasuna Imnul Invierii sfant.

  Veniti crestini, luati lumina
  Cu sufletul smerit, purificat;
  Veniti flamanzi, gustati din cina,
  E nunta Fiului de Imparat.

 

 

 

 

 

     

      

 

 

     Frate dragă

 

                de Valeriu Gafencu

 

    Frate dragă, din grădină,
  Îti trimit în dar un crin,
  Să-ti mângâie lin privirea,
  Cu vesmântul lui divin.

  Floare dragă, floare dalbă,
  Cât de mult as vrea si eu,
  Îmbrăcat în haină albă,
  Să mă duc
la Dumnezeu.

  Răsăd
it acolo sus,
  În grădina minunată,
  Să-mi simt viata'mbălsămată,
  Cu iubirea lui Iisus.

  Plâng înăbusit în noapte
  Si suspin cu glasul stins,
  Dă-mi vesmântul alb de nuntă,
  Cu crini minunati încins.

 

 

      Traiesc flămând

 

                  de Valeriu Gafencu

 

     Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
  Frumoasă ca un crin din Paradis,
  Potirul florii e mereu deschis
  Si plin cu lacrimi si cu apă vie,
  Potirul florii e o'mpărătie.


  Nu plăngeti că eu mă duc pe lângă voi,
  Sau c'o să fiu zvârlit ca un gunoi,
  Cu hotii în acelasi cimitir.
  Căci crezul pentru care m'am jertfit,
  Cerea o viată grea, o moarte de martir.


  Cănd răii mă defaimă si mă'njură
  Si'n clocot de mânie ura-si varsă,
  Potirul lacrimilor se revarsă
  Si-mi primeneste sufletul de zgură,
  Atunci Iisus de mine mult se'ndură.

 

Acasa

                

Va invitam la un forum de discutii ortodox

Nu stinge duhul !

Acasa